Venerare vs. adorare
Și i s-a spus regelui, zicând: „Iată Natan proorocul!“ și a intrat Natan la rege și i s-a închinat regelui cu faţa până la pământ. (3Regi 1, 23)
Și am căzut înaintea picioarelor lui, ca să mă închin lui. Și el mi-a zis: Vezi să nu faci aceasta! … Lui Dumnezeu închină-te… (Apocalipsa 19, 10)
Scurtă introducere
În contextul mai larg al închinării, putem discuta în mod specific, despre închinarea la împărați, la sfinți sau la îngeri și despre închinarea la Dumnezeu. Este oare corect să le facem plecăciuni sfinților sau îngerilor? Unii resping categoric ideea că între venerare și adorare există vreo diferență, pe când noi ortodocșii le înțelegem diferit.[1]
În Dicționarul Explicativ al limbii române, termenii sunt definiți astfel:
♦ a venera = a trata cu dragoste sau admirație exagerată; a respecta în mod deosebit;
♦ a adora = atitudine profund religioasă, însoțită de ritual și gesturi, prin care se exprimă dependența și supunerea totală față de Dumnezeu;
Observați diferenţa?
Cu toate că în practică, atât cinstirea lui Dumnezeu, cât și a sfinților se exprimă în general prin aceleași forme exterioare, adorarea (grecește λατρεία) este rezervată numai lui Dumnezeu, în timp ce venerarea (grecește δουλία) este respectul deosebit (προσκύνησις) pe care îl arătăm de bunăvoie sfinților, îngerilor, icoanelor sau sfintelor moaște.
Categoric, orice adorare greșită în ce privește destinatarul ei, este idolatrie (Ieșirea 20, 3: Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine). Orice adorare a vreunui presupus alt dumnezeu, în afară de Domnul, este greșită (Psalmul 95, 5). Deasemenea, a iubi pe oricine altcineva (sau orice altceva), mai mult decât pe Domnul Dumnezeu, este idolatrie (Matei 22, 37).
Că Ție se cuvine toată slava, cinstea și închinăciunea, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Cinstirea deosebită dată Preasfintei Fecioare Maria, care este mai presus decât toți sfinții în vrednicie, în Biserica noastră Ortodoxă se numește supravenerare sau preacinstire (grecește υπερδουλεια).[2]
Concluzie
Dacă nu deosebim acești termeni, respectiv venerare, supravenerare și adorare, nu putem înțelege închinarea în mod corect. Și ce este mai important pentru un credincios decât închinarea?
Note
[1] ro.orthodoxwiki.org/Adorare;
ro.orthodoxwiki.org/Cinstire
[2] Pr. Prof. Univ. Dr. Ene Braniște, Liturgica Generală, Vol. I, Ed. Basilica, București, 2015, pp. 91-92.
Bibliografie
1. Sfânta Scriptură, Versiunea Ortodoxă Sinodală, 2008.
2. Dicționarul Explicativ al limbii române, online.
3. Pr. Prof. Univ. Dr. Ene Braniște, Liturgică Generală, Vol. I, Ed. Basilica, București, 2015.
pr. prof. Ctin Pîșlac