Credință și cunoaștere în Ortodoxie

Într-una din recentele sale conferințe online, părintele arhimandrit Efrem Vatopedinul, stareț al celei mai mari mănăstiri din Sfântul Munte Athos, definea Ortodoxia ca fiind „meșteșugul sfințeniei“. Într-adevăr, mănăstirea sfinției sale a dat lumii mai mult de 140 de Sfinți canonizați (recunoscuți oficial de către Biserică) și mulți alții, mai mult sau mai puțin cunoscuți.

Unul din semnele adevăratei și neînșelătoarei credințe este acela că duce în timp pe credinciosul silitor la desăvârșire duhovnicească, adică la sfințenie.

Luminați prin Sfântul Botez mulți oameni ajung să creadă în existența lui Dumnezeu dar puțini ajung să-L cunoască și cu care să se poate vorbi despre El (Arhim. Sofronie, Cuviosul Siluan Athonitul, Ed. Accent Print, Suceava, 2013, pag. 297).

Ce este credința?

Credinţa este convingerea sau încredințarea (Evrei 11, 1) formată în inimă de harul dumnezeiesc la ivirea dorinței libere a omului de a crede în Dumnezeu ca și Creator al său și a-L crede pe Dumnezeu în toate. Este smerită împreună-lucrare, divino-umană, în virtutea căreia omul primește ca adevărate toate cele descoperite de Dumnezeu.

Inițiativa aparține lui Dumnezeu, El ne cheamă pe toți să credem (Marcu 11, 22; Ioan 20, 31), iar noi Îi răspundem cu credință sau (din pricina mândriei) cu necredință (Psalmul 13, 1). Credința nu ar fi posibilă dacă inima n-ar simți chemarea şi atracția harului care o provoacă să creadă (Teologie Dogmatică și Simbolică, N. Chițescu, pag. 242).

♦ Dialog cu Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul:
– Părinte, cum se întărește credinţa?
– Credinţa se întărește cu ajutorul rugăciunii. Un om care nu și-a cultivat credinţa de mic, dar are intenţie bună, o poate cultiva prin rugăciune, cerând de la Hristos să-i adauge credinţă. Să cerem de la Hristos să ne adauge credinţă și să ne-o mărească. Ce i-au spus Apostolii lui Hristos? Oare n-au spus: „Sporește-ne credinţa?“ Când spui: „Sporește“, înseamnă că te încredinţezi pe tine lui Dumnezeu. Pentru că de nu se încredinţează cineva pe sine lui Dumnezeu, ce să-i sporească Dumnezeu? Cerem de la Dumnezeu să ne sporească credinţa, nu ca să facem minuni, ci ca să-L iubim mai mult.
(Cuv. Paisie Aghioritul, Trezire duhovnicească, vol. II, Ed. Evanghelismos, București, 2003, pag. 292)

Ce este cunoașterea?

Sfântul Clement Alexandrinul (†220) în lucrarea sa „Stromatele“ zice: „cunoașterea este dovedirea tare și sigură a celor primite prin credință, dovedire întemeiată pe știința din învățătura Domnului, făcând adevărul de nestricat și înțeles“.

Cu multă inteligență și Albert Einstein spunea: „oricine poate ști, dar scopul este să înțelegi“. Este adevărat că nu-L putem cunoaște deplin pe Dumnezeu în Ființa Sa, ci doar în energiile Sale și parțial deocamdată căci cunoașterea lui Dumnezeu e adânc mare. Sf. Apostol Pavel în prima sa epistolă către corinteni (cap. 13, vers. 12) zice „acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaște pe deplin“.

Roagă-te şi cere de la Domnul să te ajute şi să-ţi lumineze înţelegerea şi Domnul te va ajuta şi povăţui. Dacă este în tine o nedumerire, închină-te de trei ori până la pământ şi zi: „Milostive Doamne, Tu vezi că sufletul meu e în nedumerire şi mi-e frică să nu greşesc. Luminează-mi înţelegerea, Doamne“. Şi Domnul te va lumina negreşit, căci El este foarte aproape de noi. Dar dacă te îndoieşti, nu vei primi ceea ce ceri. Aşa a zis Domnul lui Petru: „Pentru ce te-ai îndoit, puţin credinciosule?“ (Matei 14, 31) atunci când acesta începea să se scufunde în valuri. Aşa şi sufletul, când se îndoieşte, începe să se scufunde în gândurile cele rele. „Doamne, dă-ne credinţă neclintită în Tine prin Duhul Sfânt!“ (Sf. Siluan Athonitul, Între iadul deznădejdii și iadul smereniei, Ed. Deisis, Sibiu, 2001, pag. 270)

Citește în continuare tot articolul…