Este Biserica Ortodoxă adevărata Biserică?

Care este criteriul adevărului?

Ortodoxia (Ορθοδοξία) este adevărata cunoaștere (γνῶσις) și adevărata adorare (λατρεία) a lui Dumnezeu, ea vine de la Hristos, având o legătură ființială cu El și va dăinui precum și El dăinuiește.

Dar biserici se numesc și celelalte așa-zise biserici, nu doar cea Una și adevărată, și aparent, nu există vreun semn exterior care să deosebească netăgăduit adevărata Biserică de cele așa-zise.

Transformarea spirituală („pe dinlăuntru“) experimentată de toți cei ce au înțeles și au trăit credința ortodoxă, este cea mai mare dovadă a prezenței harului divin în om. Îndumnezeirea, adică asemănarea crescândă cu Domnul nostru Iisus Hristos, a sufletului și chiar și a trupului (care poate ajunge sfinte moaște), este supremul scop duhovnicesc al credinciosului ortodox.

Cel mai mare Sfânt al vremurilor noastre, Sf. Cuv. Siluan Athonitul (†1938), ne ajută să înțelegem criteriul de netăgăduit al dreptei credințe. Pentru el, semnul credinței autentice, este iubirea vrăjmașilor:

„Oricât de înţelept, şi învăţat, şi nobil ar fi omul, dacă nu iubeşte pe vrăjmaşi, adică pe tot omul, la Dumnezeu nu a ajuns. Şi dimpotrivă, oricât ar fi de simplu, şi sărac, şi «neştiutor», dacă poartă în inima sa această iubire, «petrece în Dumnezeu, şi Dumnezeu în el petrece». A iubi pe vrăjmaşi în afara celui Unul Adevăratul Dumnezeu, întărea Stareţul, este cu neputinţă. Purtătorul unei asemenea iubiri este părtaş vecinicei vieţi, a cărei neîndoielnică mărturie o poartă în sufletul său. El este sălaş Duhului Sfânt, şi în Duhul Sfânt cunoaşte pe Tatăl şi pe Fiul, şi aceasta cu o adevărată şi de-viaţă-purtătoare cunoaştere; şi în Duhul Sfânt este frate şi prieten al lui Hristos, este fiu al lui Dumnezeu şi dumnezeu după har”.

Din punct de vedere istoric, noi ortodocșii credem că Dumnezeu ni se descoperă (revelează) în trei trepte sau etape: cea de până la păcatul lui Adam, urmată de cea de până la nașterea Mântuitorului Hristos și cea de după nașterea Mântuitorului.

Pentru revelație, Noul Testament folosește mai ales doi termeni: „phanerosis“ (apariție, revelație) şi „apokalipsis“ (a descoperi; a dezvălui; a apărea).

Părintele Dumitru Stăniloae, pentru care revelația divină supranaturală este „întâlnirea dintre Dumnezeu şi om“, spune: „…actele revelației supranaturale nu urmăresc decât ridicarea naturii noastre din starea de cădere şi împlinirea aspirației de desăvârșire în veșnicie“.

Citește în continuare tot articolul…