Icoanele Maicii Domnului

Maica Domnului Ierusalimitissa

Încă de la început, trebuie să precizăm că icoanele (εἰκών) nu sunt idoli (εἴδωλον) sau chipuri cioplite de-ale idolilor (γλυπτός), ci reprezentări, fie ale lui Dumnezeu în Sfântă Treime, fie ale Mântuitorului nostru Iisus Hristos, fie ale Îngerilor, fie ale Sfinților. Ele, cu siguranță, nu contravin poruncii a doua din decalog (Ieşirea 20, 4) deoarece nu cinstim icoana în sine (lemnul, sticla, hârtia, etc), ci persoana al cărei chip este zugrăvit pe icoană.

Sfântul Teofan Zăvorâtul (†1894), scria unor credincioși: „Vă tulbură, după cum îmi scrieți, rugăciunea către Sfinți și vă temeți ca nu cumva să vă supuneți osândei pentru idolatrie. Nu, rugăciunea noastră către Sfinți și cinstirea lor, nu au nimic idolatru în ele. Ar fi idolatrie dacă i-am cinsti ca pe niște Dumnezei; însă noi îi cinstim ca pe niște robi ai lui Dumnezeu și mijlocitori pentru noi înaintea lui Dumnezeu. Simțirea lăuntrică trebuie să vă spună că nu îi cinstiți la fel ca pe Dumnezeu și nu îi socotiți cea dintâi cauză a bunurilor cerute, ci numai instrumentul dăruirii lor“. (Sfântul Teofan Zăvorâtul, Sfaturi înțelepte, Editura Egumenița, pag. 319)

Cel de-al şaptelea Sinod Ecumenic a stabilit limpede, împotriva iconoclaştilor (cei ce resping icoanele), că cinstirea icoanelor este bineplăcută lui Dumnezeu iar Sfântul Vasile cel Mare (†379) afirma faptul că venerarea (cinstirea) icoanelor se reduce (trece) la persoana înfăţişată în icoană. (Comentarii la Isaia, 13)

În secolul IX, Sfântul Teodor Studitul (†826) într-una din operele sale (Despre sfintele icoane), afirma categoric: „icoana este imaginea adevărului, pe când idolul este asemănarea minciunii şi a erorii“.

Odată cu venirea lui Dumnezeu la noi, prin întruparea Mântuitorului Hristos (II Ioan 1, 7), omul a devenit îndreptățit în dorința lui de a-și face reprezentări concrete ale persoanelor sfinte. În faţa icoanei, trăim mai intens întâlnirea cu Hristos Domnul, cu Sfinții Săi Îngeri, cu Maica Sa și cu Sfinții Săi.

Noi nu ne facem dumnezei din sfintele icoane, ci dând cinstire sfântului chip, icoanei, dăm cinstire Dumnezeului Celui Adevărat, sau Preacuratei Lui Maici, sau Sfântului zugrăvit pe ea. Privind sfântul chip cu ochii trupeşti, ne întoarcem ochii duhovniceşti către chipul dintâi, către prototip. Sfintele icoane, asemenea Sfintei Scripturi, ne amintesc de persoane şi întâmplări reale. Oare Domnul şi Dumnezeul nostru Iisus Hristos, Căruia Îi dăm cinste şi laudă prin aceste imagini, nu S-a întrupat şi n-a trăit pe pământ, printre noi, în realitate? Oare n-a trăit pe pământ Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, a cărei icoană a fost zugrăvită de către Sfântul Evanghelist Luca? Iar ea a binecuvântat icoana cu pricina şi a zis: „Cu acest chip va rămâne pururea harul Meu“. Ştiu asta cei fără de minte? Oare n-au auzit câte minuni se fac prin icoanele Preasfintei Născătoare de Dumnezeu? (fragment din Sfântul Luca al Crimeei, La porțile Postului Mare, Editura Biserica Ortodoxă, Bucureşti, 2004, pag. 58)

Icoanele predică și predică veacuri de-a rândul. Un om îndurerat aruncă o privire către icoana lui Hristos sau a Maicii Domnului și primește mângâiere. Toată temelia este evlavia. Vezi, unul numai se sprijină de peretele unde a fost pusă o icoană şi primeşte har, iar altul poate să aibă cea mai bună icoană, dar nu se foloseşte, deoarece nu are evlavie. (fragment din Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovniceşti, Vol. II, Trezire duhovnicească, Ed. Evanghelismos, București, 2003, pag. 159)

Calendarul Bisericii Ortodoxe Ruse menționează 260 de icoane ale Fecioarei Maria (cunoscute pentru minuni și celebrate liturgic), mai mult, Mineiul Sfântului Serghie de Radonej prezintă 700 de icoane ale Maicii Domnului, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu (Θεοτοκος). În videoclipul de mai jos, puteți urmări o prezentare succintă a celor mai populare dintre ele.