Analiză vs. judecată

Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi. Căci cu judecata cu care judecaţi, veţi fi judecaţi, și cu măsura cu care măsuraţi, vi se va măsura. De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău, și bârna din ochiul tău nu o iei în seamă? (Matei 7, 1-3)

Scurtă introducere

Știm oare exact ce este judecarea și ce este analiza? Am cercetat cu atenție Scriptura și scrierile Sfinților Părinți, apoi am întrebat în stânga și-n dreapta, cu scopul de a verifica încredințările mele și bineînțeles de a mă corecta. Mare confuzie se face între „a analiza“ și „a judeca“. Încerc să dau o mână de ajutor.

Pilde 17, 15: Cel care achită pe cel vinovat și cel ce osândește pe cel drept, amândoi sunt urâciune înaintea Domnului.
Pilde 17, 26: Nu se cuvine să pui la plată pe omul drept, nici să osândești pe cei nevinovaţi din pricină că umblă drept.
1Regi 2, 9: …ci cel ce voiește să se laude, cu aceea să se laude că știe și cunoaște pe Domnul și face judecată și dreptate în mijlocul pământului.
Psalmul 81, 2-3: Până când veţi judeca cu nedreptate și la feţele păcătoșilor veţi căuta? Judecaţi drept pe orfan și pe sărac și faceţi dreptate celui smerit, celui sărman.
1Corinteni 11, 31: Dacă ne-am judeca pe noi înșine, nu am mai fi judecaţi de Domnul.

„Critica încununează opera“ spunea Pr. Arsenie Papacioc, iar Sf. Antonie cel Mare zicea că „cea mai mare virtute este spiritul critic“. Ce este spiritul critic? Este discernământul, este capacitatea de a deosebi binele de rău, este deprinderea de a interacționa cu gândurile/informațiile în mod activ, de a le interpreta și evalua.

Analiza pertinentă a faptelor

Analiza pertinentă a faptelor este constatare, nu păcat. Dacă nu analizezi, cum vei fi iubitor de dreptate? („Fericiţi cei ce flămânzesc și însetează de dreptate, că aceia se vor sătura“ - Matei 5, 6)

♦ Sfântul Dorothei al Gazei (†570) învăța așa: „Dacă vei zice „acesta s-a îmbătat“, nu judeci, ci faci o constatare, dar dacă zici: „iată un bețiv“, cazi în judecată, căci fapta lui de a se îmbăta o răspândești asupra întregii sale vieți și-l identifici cu ea. Nu este mai mare semn al smereniei decât a nu-l judeca pe celălalt în căderea sa“.

Să judeci fapta rea, nu pe cel care a săvârșit-o. Trebuie să ne considerăm pe noi mai păcătoși decât toţi. Trebuie să iertăm orice rău făcut de aproapele și să-l urâm doar pe diavol, care l-a târât spre acesta. Se întâmplă uneori să ni se pară că cineva a săvârșit o faptă rea. În realitate însă fapta aceasta poate fi bună, deoarece se face cu intenţie bună. Ușa pocăinţei este deschisă pentru toţi, și nu știm cine va trece primul prin ea - tu sau cel pe care-l osândești?[1]

Păcatul judecării altuia

Dacă vrei să păstrezi pacea sufletească, să eviţi pe toate căile să-i judeci pe ceilalţi. Neosândirea fratelui și tăcerea, păzesc pacea sufletului. Când omul se află în această stare, primește revelaţii dumnezeiești. Pentru a nu cădea în judecarea aproapelui, ai grijă să nu primești nici un cuget rău despre nimeni și să fii mort pentru toţi. Pentru a-ţi păstra pacea sufletească, trebuie să-ţi îndrepţi foarte des atenţia înspre tine însuţi și să te întrebi: „În ce stare mă aflu?“. Trebuie încă să fii cu luare aminte, încât simţurile trupului, și îndeosebi văzul, să-i slujească doar omului lăuntric, așa încât în suflet să nu pătrundă lucrurile palpabile. Darurile izvorâtoare de har ale Duhului Sfânt sunt dobândite numai de către cei care au lucrare interioară și priveghează pentru sufletul lor.[2]

Mat. 7, 1-3: Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi. Căci cu judecata cu care judecaţi, veţi fi judecaţi, și cu măsura cu care măsuraţi, vi se va măsura. De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău, și bârna din ochiul tău nu o iei în seamă?
Rom. 14, 1: Primiţi-l pe cel slab în credinţă fără să-i judecaţi gândurile.

Concluzie

Înaltă treaptă a inteligenței este analiza fără judecată. Sf. Cuv. Paisie Aghioritul sfătuia așa: atunci când cineva vede un lucru care îl poate sminti, să nu judece, ci să zică în sinea sa: „Cu fapta nu sunt de acord, dar nu știu ce împrejurări l-au silit să facă lucrul acesta, ce circumstanțe atenuante are“. Odată cineva a spus Sfântului Paisie ceva nepotrivit care a fost spus de o persoană. Iar Sfântul, fără să osândească, a răspuns: „Cine știe cu ce gând a spus?“. Altădată, când i-au spus pățania unui monah, deși cunoștea pricina pățaniei, a spus doar atât: „Cine cunoaște judecățile lui Dumnezeu?“. De aceea nu trebuie să tragă cineva concluzii despre un om din ceea ce se vede, dacă nu poate distinge ceea ce ascunde.

Oricâte calități am avea, lumea se uită numai la defecte. (Moliere)
Fii pentru fratele tău un model, nu un judecător. (Avva Pimen)
Sufletul păcătos de milă are nevoie, nu de judecată. (Sf. Cuv. Isaac Sirul)
Nu osândi pe alții ca și când tu ai fi cu desăvârșire drept. (Sf. Vasile cel Mare)

PS. Damaschin Dorneanul, zicea într-una din predicile sale: „E lege duhovnicească, ce judeci la altul în aceea sigur vei cădea și tu, dacă nu intervine cât mai repede, în intervalul dintre judecată și cădere, pocăința care anulează această lege“.

Note

1. [1] Sf. Serafim de Sarov, Un serafim printre oameni, Ed. Egumeniţa, 2005, pag. 345.
2. [2] idem, pag. 328.

Bibliografie

1. Sfânta Scriptură, Versiunea Ortodoxă Sinodală, 2008.
2. Sf. Serafim de Sarov, Un serafim printre oameni, Ed. Egumeniţa, 2005.
3. Cuviosul Paisie Aghioritul, Trezire duhovnicească, Vol. II, Ed. Evanghelismos, 2000.
4. Cuviosul Paisie Aghioritul, Despre rugăciune, Vol. VI, Ed. Evanghelismos, 2013.

pr. prof. Ctin Pîșlac