🏠 Prohodul Domnului (vinerea mare) Triodul din 2000 ³ Începutul ca la Utrenie, cădire mare, etc. La Dumnezeu este Domnul…, Tropare g2: Iosif cel cu bun chip, de pe lemn luând preacurat Trupul Tau, cu giulgiu curat înfășurându-L și cu miresme, în mormânt nou îngropându-L, L-a pus. Slavă… Când Te-ai pogorât la moarte, Cela ce ești viața cea fără de moarte, atuncea iadul l-ai omorât cu strălucirea Dumnezeirii; și când ai înviat pe cei morți din cele de dedesupt, toate puterile cerești au strigat: Dătătorule de viață, Hristoase, Dumnezeul nostru, mărire Ție. Și acum… Mironosițelor femei, stând lângă mormânt, îngerul a grăit: Miresmele morților sunt cuviincioase, iar Hristos putrejunii S-a arătat străin. Apoi preoții și credinciosii aprind lumânari și se rânduiesc în jurul mesei, pe care se află așezat Sfântul Epitaf. Urmează Catisma a 17-a și stările Prohodului. STAREA I, g5: 1. În mormânt, Viaţă / Pus ai fost, Hristoase / Și s-au spăimântat oștirile îngerești / Plecăciunea Ta cea multă preamărind. 2. Dar cum mori, Viaţă / Și cum șezi în mormânt? / Și împărăţia morţii Tu o zdrobești / Și pe morţii cei din iad îi înviezi? 3. Te mărim pe Tine / Iisuse Doamne / Și-ngroparea îţi cinstim și patimile / Că din stricăciune Tu ne-ai izbăvit. 4. Cel ce-ai pus pământul / Cu măsuri, Hristoase / Astăzi șezi în mic mormânt, Ziditorule / Și din gropi, pe cei ce-au murit înviezi. 5. Iisuse al meu / Împărat a toate / De ce vii la cei din iad, o, Hristoase-al meu? / Vrei să dezrobești neamul omenesc. 6. Stăpânul a toate / Mort se vede acum / Și deșertătorul gropilor celor morţi / Se încuie-n groapă nouă ca un om. 7. În mormânt, Viaţă / Pus ai fost, Hristoase / Și cu moartea Ta pe moarte o ai pierdut / Și viaţă lumii Tu ai izvorât. 8. Cu cei răi, Hristoase / Ca un răufăcător / Socotit ai fost, dar ne-ai îndreptat pe toţi / Și ne-ai scos din amăgirea celui rău. 9. Mai frumos cu chipul / Decât oamenii toţi / Ca un om se vede mort și fără de chip / Cel ce toată firea a-nfrumuseţat. 10. Iadul cum va răbda / Intrarea Ta, Doamne / Și cum nu se va zdrobi întunecându-se / De-a luminii Tale fulgere orbind? 11. Dulcea mea lumină / Și mântuitoare / Cum în groapă-ntunecoasă Tu Te-ai ascuns? / O, răbdare de nespus și negrăit! 12. Nici lumea de duhuri / Nu pricepe, Doamne / Nici mulţimea făr’ de trup poate povesti / Taina îngropării Tale, neștiind. 13. O, minuni străine! / O, ce lucruri nouă! / Cel ce-mi dă suflare mie Se poartă mort / Îngropat de mâinile lui Iosif. 14. În mormânt ai apus / Dar de-al Tatălui sân / Nicicum nu Te-ai despărţit, Hristoase al meu. / Acest lucru e străin și nefiresc! 15. Întreaga făptură / Recunoaște-n Tine: / Împărat adevărat, pe pământ și-n cer / Deși în mormânt Te-ncui, Hristoase-al meu! 16. Tu-n mormânt fiind pus / Ziditor Hristoase / Temelia iadului s-a cutremurat / Și-ale morţilor morminte s-au deschis. 17. Cela ce în palmă / Tot pământul ţine. / Sub pământ acum cu trupul Se află mort / Slobozind pe morţii cei legaţi în iad. 18. Din stricare, Doamne / Viaţa mea o ridici / Căci murind acum, la cei morţi Te-ai pogorît / Și-ale iadului zăvoare le-ai zdrobit. 19. Ca lumina-n sfeșnic / Se ascunde acum / Sub pământ, ca sub obroc, Trupul Domnului/ Și din iad gonește întunericul. 20. Mulţimea de oștiri / Cea duhovnicească / Împreună cu Iosif și Nicodim / Merg să-ngroape pe Cel ce e ne-ncăput. 21. Murind Tu de voie / În mormânt ai fost pus / Și pe mine ce-am fost mort, Iisuse-al meu / De amara mea greșeală m-ai scăpat. 22. S-a schimbat făptura / Prin a Tale patimi / Căci cu Tine-au pătimit toate câte sunt / Țiitor a toate cunoscându-Te. 23. Luând în pântece / A vieţii Piatră / Cel a toate mâncător, iadul, a vărsat / Pe toţi morţii ce din veac i-a înghiţit. 24. În mormânt nou Te-au pus / Înnoind, Hristoase / Firea oamenilor, prin învierea Ta / După cum se cade unui Dumnezeu. 25. Pe pământ ai venit / Pe Adam să-l mântui. / Și pe-acesta negăsind, jos Te-ai pogorît / Pân’ la iad, Stăpânul meu, l-ai căutat. 26. Pământul de frică / S-a mișcat, Cuvinte / Și luceafărul lumina sa și-a ascuns / Apunând a Ta lumină sub pământ. 27. Ca un om, ai murit / De-a Ta voie, Doamne / Dar ca Dumnezeu pe morţi din groap-ai sculat/ Și din întunericul păcatelor. 28. Vărsând râu de lacrimi / Peste Tine, Doamne / Cea Curată, ca o maică, a glăsuit: / „Oare, cum Te voi îngropa, Fiul meu?“ 29. Ca grăuntul de grâu / Ce-ncolţește-n pământ / Spic aducător de rod nouă Te-ai făcut / Înviind pe toţi urmașii lui Adam. 30. Sub pământ Te-ai ascuns / Ca un soare, acum / Și-ntr-a morţii noapte neagră Te-ai învelit / Ci răsai, Hristoase-al meu, mai strălucit! 31. Cum ascunde luna / Faţa sa de soare / Așa groapa Te-a ascuns și pe Tine-acum / Cel ce prin trupească moarte ai apus. 32. Iisus, Viaţa / Gustând moartea acum / Pe toţi oamenii de moarte i-a izbăvit / Și viaţa tuturor le-a dăruit. 33. Pe întâiul Adam / Prin păcat omorât / La viaţă ridicându-l cu moartea Ta / Adam nou în trup Te-ai arătat acum. 34. Cereștile cete / Mort întins, pentru noi / Te-au văzut, Stăpânul meu, și s-au spăimântat / Și cu aripile s-au acoperit. 35. Pogorându-Te mort / De pe lemn, Cuvinte / Iosif cel cu bun chip Te pune-n mormânt / Ci-nviază, Doamne, mântuind pe toţi! 36. Bucurie, Doamne / Fiind îngerilor / Întristare lor acum le-ai pricinuit / Cu trup mort, ca pe un om, văzându-Te. 37. Suind Tu pe cruce / Împreună-ai suit / Și pe muritorii vii; iar stând sub pământ / Ai sculat de-acolo pe cei adormiţi. 38. Ca un leu, Tu Doamne / Adormind cu trupul / Ca un pui de leu Te scoli, Cela ce-ai fost mort / Lepădând și bătrâneţea trupului. 39. Cela ce din coasta / Lui Adam cel dintâi / Pe strămoș ai plăsmuit, ești în coastă-mpuns / Și izvor curăţitor ne izvorăști. 40. Se-njunghia-n taină / Mai-nainte mielul / Iar acum Tu, pătimind fără să cârtești / Ești făţiș junghiat și firea curăţești. 41. Cine dar va spune / Chipul groaznic și nou? / Cel ce stăpânește toate făpturile / Pătimește azi și moare pentru noi. 42. Cuprinzându-i spaima / Au strigat îngerii: / „Cum Se vede mort Stăpânul vieţii / Și de ce-n mormânt se-ncuie Dumnezeu?“ 43. Din coasta Ta, Doamne / Cea însuliţată / Izvorăști mie viaţă, prin viaţa Ta / Și mă înnoiești și mă viezi cu ea. 44. Răstignit pe cruce / Ai chemat pe oameni / Iar curată coasta Ta împungându-se / Tuturor iertare dai, Iisuse-al meu. 45. Cel cu chip cuvios / Te gătește-ngrozit / Și Te-ngroapă, ca pe-un mort, cu smerenie / De-ngroparea Ta înfricoșându-se. 46. Sub pământ, de voie / Pogorând ca un mort / Tu ridici de pe pământ, Hristoase, la cer / Pe cei ce de-acolo au căzut de demult. 47. Deși Te-ai văzut mort / Dar ești viu Dumnezeu / Și ridici de pe pământ, Hristoase la cer / Pe cei ce de-acolo au căzut de demult. 48. Deși Te-ai văzut mort / Dar ești viu Dumnezeu / Și pe oamenii cei morţi, pe toţi, înviezi / Omorând de tot pe-al meu omorâtor. 49. O, ce bucurie / Ce dulceaţă multă / A fost ceea ce-a umplut pe toţi ceidin iad / Strălucind lumina Ta-n adâncul lui. 50. Îngroparea-Ți laud / Patimilor mă-nchin / Și puterea Îţi măresc, Milostivule / Prin care de patimi am fost dezlegat. 51. Asupra Ta, Doamne / Sabie-au ascuţit / Și-a puternicului sabie s-a tocit / Iar cea din Eden se biruiește-acum. 52. Văzând mielușeaua / Pe-al său Miel înjunghiat / Doborâtă de dureri striga și-ndemna / Ca și turma să se tânguie cu ea. 53. În mormânt de Te-ngropi / Și în iad de pogori / Dar mormintele, lisuse, le-ai deșertat / Și întregul iad, Hristoase, l-ai golit. 54. De-a Ta voie, Doamne / Pogorând sub pământ / Pe toţi oamenii din moarte i-ai înviat / Și la slava Tatălui i-ai înălţat. 55. Unul din Treime / Cu trupul, pentru noi / Defăimată moarte rabdă, binevoind / Se cutremură și soare și pământ. 56. Urmașii lui Iuda / Din izvor adăpaţi / Și cu mană săturaţi demult, în pustiu / În mormânt îl pun pe Hrănitorul lor. 57. Ca un vinovat, stă / Cel Preadrept la Pilat / Și la moartea cea nedreaptă e osândit / Și Judecătoru-i răstignit pe lemn. 58. Îngâmfat Israil / Ucigașe popor! / Pentru ce pe Varava, pătimaș, slobozi / Iar pe Domnul pentru ce Îl răstignești? 59. Plăsmuind pe Adam / Din pământ, cu mâna / Pentru dânsul Te-ai făcut om firesc în trup / Și de bunăvoia Ta Te-ai răstignit. 60. Ascultând, Cuvinte / De al Tău Părinte / Pân’ la iadu-ngrozitor Tu Te-ai pogorât / Înviind tot neamul muritorilor. 61. „Vai, Lumina lumii! / Vai, a mea Lumină! / O, Iisuse-al meu! O, Fiule preadorit!“/ Cu amar, striga Fecioara și jelea. 62. Pizmăreţ popor / Ucigaș blestemat! / Rușinează-te măcar, înviind Hristos / De mahrama și de giulgiurile Lui. 63. Vino, necurate / Ucigaș ucenic / Și pricina răutăţii arată-mi-o: / Pentru ce-ai ajuns tu pe Hristos să-L vinzi? 64. Iubitor de oameni / Te prefaci, nebune / Orb, nemernic, ne-mpăcat, vânzătorule / Tu, ce Mirul ai voit să-L vinzi pe bani. 65. Cu ce preţ ai vândut / Sfântul Mir cel ceresc? / Sau ce lucru de El vrednic în schimb ai luat?/ Nebunie-aflași, preablestemat satan! 66. De iubești pe săraci / Și mâhnit ești de mir / Ce se varsă, curăţind suflet păcătos / Cum pe-arginţi pe-a tuturor Lumină vinzi? 67. „O, Cuvinte, Doamne / A mea bucurie / Îngroparea-Ți de trei zile cum voi răbda?/ Mi se rupe inima ca unei maici“. 68. „Cine-mi va da lacrimi / Și izvor nesecat / Ca să plâng pe Iisus, dulcele meu Fiu?“ / A strigat Fecioara, Maica Domnului. 69. O, munţi și vâlcele / Și mulţimi de oameni / Tânguiţi-vă și plângeţi cu mine toţi / Și jeliţi cu Maica Domnului ceresc! 70. „Când am să Te mai vad / Veșnică Lumină / Bucuria și dulceaţa sufletului?“/ A strigat Fecioara, tânguindu-se. 71. Deși ca o piatră / Tare și tăioasă / Ai primit a Te tăia; dar ne-ai izvorât / Râu de viaţă vie, veșnice Izvor. 72. Ca dintr-o fântână / Din îndoitul râu / Ce din coasta Ta a curs, noi ne adăpăm / Și viaţa veșnică o moștenim. 73. Voind Tu, Cuvinte / În mormânt Te-ai văzut / Dar ești viu și Te ridici din morţi, cum ai spus / Cu-nvierea Ta, Mântuitorule. 74. Te cântăm, Cuvinte / Doamne al tuturor / Împreună și cu Tatăl și Duhul Sfânt / Și-ngroparea Ta cea sfântă preamărim. 75. Fericimu-Te toţi / Maica lui Dumnezeu / Și-ngroparea de trei zile noi o cinstim / A Fiului tău și-al nostru Dumnezeu. 76. În mormânt, Viaţă / Pus ai fost, Hristoase / Și s-au spăimântat oștirile îngerești / Plecăciunea Ta cea multă preamărind. Ectenia Mică: Iară și iară cu pace, Domnului să ne rugăm… Doamne miluiește… 1) Apără, mântuiește, miluiește și ne păzește pe noi, Dumnezeule cu harul Tău… Dm 2) Pe Preasfânta, curata, preabinecuvântata, slăvita Stăpâna noastră, de Dumnezeu Născătoarea și pururea Fecioara Maria… cu toți sfinții să o pomenim… Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi… 3) Pe noi înșine și unii pe alții și toată viața noastră, lui Hristos Dumnezeu să o dăm… Ție Doamne… ￭ Că s-a binecuvântat Numele Tău și s-a preaslăvit Împărăția Ta, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor… Amin… STAREA II, g5: 1. Cuvine-se, dar / Să cădem la Tine, Ziditorul / Cela ce pe cruce mâinile Ți-ai întins / Și-ai zdrobit de tot puterea celui rău. 2. Cuvine-se, dar / Să-Ți dăm slava-a toate Ziditorul / Căci din patimi Tu ne-ai scos, prin patima Ta / Și din stricăciune toţi ne-am izbăvit. 3. Soarele-a apus / Iar pământul s-a clătit, Cuvinte / Apunând Tu, ne-nseratul Soare, Hristos / Și cu trupul în mormânt punându-Te. 4. Somn învietor / În mormânt dormind, Hristoase Doamne / Din cel greu somn al păcatului ai sculat / Întreg neamul omenesc cel păcătos. 5. „Una-ntre femei / Te-am născut Fiu, fără de durere / Dar acum sufăr dureri, prin patima Ta“ / Cea curată, mult jelindu-se, zicea. 6. Sus văzându-Te / De Părinte nedespărţit, Doamne / Iară jos cu trupul mort, sub pământ fiind / Serafimii s-au înfricoșat acum. 7. Răstignindu-Te / S-a rupt tâmpla templului prin mijloc / Și și-ascund luminătorii lumina lor / Sub pământ Tu, Soare, ascunzându-Te. 8. Cela ce cu-n semn / A făcut la început pământul / Azi apune sub pământ, ca un muritor / Îngrozește-te de-aceasta, cerule! 9. Sub pământ apui / Cela ce-ai făcut pe om cu mâna / Ca pe oameni să-i înalţi din căderea lor / Cu puterea Ta atotputernică. 10. Veniţi să cântăm / Lui Hristos cel mort, Ce-i plâns cu jale / Ca femeile, ce mir au adus atunci / S-auzim cu ele: „Bucuraţi-vă!“ 11. Cu adevărat / Nesecat Mir ești, Cuvinte Doamne / Pentru-aceea și femeile mir Ți-aduc / Celui viu, ca unui mort și îngropat. 12. Cu-ngroparea Ta / Ai zdrobit de tot iadul, Hristoase / Și cu moartea Ta pe moarte ai omorât / Și din stricăciune lumea mântuiești. 13. Râu de viaţă ești / Ce din Tatăl curgi, Înţelepciune / Iar în groapă apunând, viaţă dăruiești / Celor din adâncurile iadului. 14. „Ca să înnoiesc / Firea oamenilor cea zdrobită / Eu cu moartea Mi-am rănit trupul Meu, voind / Deci, jelind, nu-ţi bate pieptul, Maica Mea“. 15. Sub pământ apui / Cel ce ești Luceafăr al dreptăţii / Și pe morţi i-ai ridicat, ca dintr-un somn greu / Alungând din iad tot întunericul. 16. Bob cu două firi: / Dătătorul de viaţă, astăzi / În adânc pământ, cu lacrimi se seamănă / Răsărind El iar, lumea va bucura. 17. S-a temut Adam / Dumnezeu umblând în rai, atuncea / Iar acum s-a bucurat c-ai venit la iad / Căci căzând atunci, acum s-a ridicat. 18. Maica Ta acum / Varsă râuri de lacrimi, Hristoase / Și-a strigat, când Te-a văzut cu trupu-n mormânt: / „Înviază, Fiule, precum ai spus!“ 19. Iosif Te-a ascuns / Cu evlavie, în groapă nouă / Și cântări dumnezeiești, de-ngroparea Ta / Ți-a cântat, cu lacrimi împletindu-le. 20. Doamne, Maica Ta / Pironit văzându-Te pe cruce / De amară întristare, sufletul ei / S-a pătruns de cuie și de sabie. 21. Maica Ta, văzând / Adăparea Ta cu fiere, Doamne / Cel ce ești dulceaţa lumii noastre întregi / Faţa ei cu-amare lacrămi a udat. 22. „Rău m-am întristat / Și rărunchii mi se rup, Cuvinte / Junghierea Ta nedreaptă văzând-o“ / Zis-a Preacurata, tânguindu-se. 23. „Cum am să-Ți închid / Ochii dulci și-ale Tale buze, Doamne / Și cum dar ca pe un mort Te voi îngropa?“ / Iosif a strigat, înfiorându-se. 24. Jalnice cântări / Iosif și cu Nicodim cântă / Lui Hristos ce S-a-ngropat, acum, în mormânt / Și cu dânșii cântă cetele cerești. 25. Sub pământ apui / Tu, Hristoase, Soare al dreptăţii / Deci și buna, Maica Ta, care Te-a născut / De dureri se stinge, nevăzându-Te. 26. Iadul s-a-ngrozit / Dătătorule de viaţă, Doamne / Când prădată și-a văzut bogăţia lui / Și-nviaţi pe morţii cei legaţi din veac. 27. Soare luminos / După noapte strălucește, Doamne / Iar Tu, după moartea Ta, strălucești mai mult / Înviind din groapă ca un Dumnezeu. 28. Ziditorule / Primindu-Te în sân pământul / S-a clătit de frica Ta, Preaputernice / Și pe morţi cutremurul i-a deșteptat. 29. O, Hristoase-al meu! / Iosif și Nicodim cu miruri / Într-un chip deosebit, acum Te gătesc / Strigând: „O, pământe-nfricoșează-te!“ 30. Doamne, ai apus / Și cu Tine-a soarelui lumină / Iar făptura de cutremur cuprins-a fost / Făcător al tuturor vestindu-Te. 31. Piatra cea din unghi / O acoperă piatra tăiată / Și pe Domnu-L pune-n groapă un muritor. / Înfioară-te, de-acum, pământule! 32. „Vezi-ne aici: / Ucenicul cel iubit și Maica / Și cu dulce glas răspunde-ne, Fiule!“ / A strigat Curata, cu amar plângând. 33. Tu, ca Cel ce ești / De viaţă dătător, Cuvinte / Pe iudei nu i-ai ucis, fiind răstignit / Ba chiar și pe morţii lor îi înviezi. 34. Nici chip ai avut / Nici frum’seţe, când pătimeai, Doamne / Dar mai mult ai strălucit, când ai înviat / Și cu sfinte raze ne-ai împodobit. 35. Ai apus în trup / Sub pământ, nestinsule Luceafăr / Și aceasta neputând vedea soarele / În amiază-zi el s-a întunecat. 36. Luna, soarele / Se întunecă-mpreună, Doamne / Și robi binevoitori Ți s-au arătat / Și în mantii negre s-au înveșmântat. 37. „Chiar de-ai și murit / Dar sutașul Dumnezeu Te știe / Iar eu cum Te-oi pipăi, Dumnezeul meu / Mă cutremur“, a strigat cel cu bun chip. 38. A dormit Adam / Și din coasta lui-’și scoase moarte / Tu dormind acum, Cuvinte-al lui Dumnezeu / Lumii viaţă izvorăști din coasta Ta. 39. Ai dormit puţin / Și-ai dat viaţă celor morţi, Hristoase / Și-nviind ai înviat pe cei adormiţi / Ce-adormiseră din veacuri, Bunule. 40. De ai și murit / Dar ai dat vinul de mântuire / Viţă, care izvorăști viaţă tuturor / Patima și crucea Ța Ți le slăvesc. 41. Cum au suferit / Cereștile cete îndrăzneala / Celor ce Te-au răstignit, Dumnezeule / Când Te văd gol, sângerat și osândit? 42. O, neam jidovesc / Îndărătnic, ce-ai primit arvuna! / Cunoscut-ai ridicarea Bisericii / Pentru ce dar pe Hristos L-ai osândit? 43. În batjocură / Tu îmbraci pe Împodobitorul / Care cerul a-ntărit și-a împodobit/ Tot pământul, într-un chip preaminunat. 44. Ca un pelican / Te-ai rănit în coasta Ta, Cuvinte / Și-ai dat viaţă l-ai Tăi fii, care au murit / Răspândind asupra lor izvoare vii. 45. Oarecând Navi / Opri soarele, zdrobind dușmanii / Iar Tu, Soare, ascunzându-Ți lumina Ta / Ai zdrobit pe-al iadului stăpânitor. 46. Nu Te-ai despărţit / De-al Părintelui sân, Milostive / Chiar binevoind a lua chip de muritor / Și în iad Hristoase-al meu, Te-ai pogorât. 47. Tins fiind pe lemn / Cel ce spânzuri pământul pe ape / În pământ, fără suflare, acum cobori;/ Care lucru nerăbdându-l, tremură. 48. „Vai, o, Fiul meu!“ / Preacurata jelește și zice / Că „pe care-L așteptam ca pe-un Împărat / Osândit acum pe cruce îl privesc!“ 49. „Astfel mi-a vestit / Gavriil, venind din cer la mine: / El mi-a spus că-mpărăţia Fiului meu / Este o împărăţie veșnică.“ 50. „Vai, s-a împlinit / A lui Simeon proorocie / Căprin inima mea sabie a trecut / O, Emanuile, Cel ce ești cu noi!“ 51. O, iudeilor! / Rușinaţi-vă măcar de morţii / Înviaţi de Dătătorul vieţii lor / Cel pe Care, plini de pizmă, L-aţi ucis. 52. S-a cutremurat / Și lumina soarele și-a stins-o / Când în groapă Te-a văzut neînsufleţit / Nevăzuta mea lumină, Bunule! 53. Cu amar plângea / Preacurata Maica Ta, Cuvinte / Când pe Tine Te-a văzut acum în mormânt / Ne-nceput și negrăite Dumnezeu! 54. Maica Precista / Omorârea Ta văzând, Hristoase / Cu adânc-amărăciune, Ție-Ți grăia: / „Să nu zăbovești, Viaţă, între morţi!“ 55. Iadul celcumplit / Tremura, când Te-a văzut pe Tine / Veșnic Soare al măririi, Hristoase al meu / Și în grab’ a dat din el pe cei legaţi. 56. Ce priveliște / Mare și grozav-acum se vede / Căci al vieţii Dătător moarte-a suferit / Voind El să dea viaţă tuturor! 57. Coasta Ți-au împuns / Mâinile Ți-au pironit, Stăpâne / Și cu rana Ta din coastă ai vindecat / Ne-nfrânarea mâinilor strămoșilor. 58. Oarecând jelea / Toată casa pe fiul Rahilei / Iar acum pe al Fecioarei Fiu îl jelesc / Maica Lui și ceata Ucenicilor. 59. Palme și loviri / I s-au dat lui Hristos peste faţă / Celui ce cu mâna Sa pe om plăsmui / Și-a zdrobit cu totul ale fiarei fălci. 60. Toţi cei credincioși / Cu-ngroparea Ta scăpaţi de moarte / Îţi cinstim, Hristoase-al nostru, cu laude / Răstignirea și-ngroparea Ta acum. 61. Cel făr’ de-nceput / Veșnice Părinte, Fiu și Duh Sfânt / Întărește stăpânirea ’mpăraţilor / Împotriva dușmanilor, caun bun. 62. Ceea ce-ai născut / Preacurată Fecioară, Viaţa / Potolește dezbinarea-n Biserică / Și dă pace, ca o bună, tuturor. 63. Cuvine-se, dar / Să cădem la Tine, Ziditorul / Cela ce pe cruce mâinile Ți-ai întins / Și-ai zdrobit de tot puterea celui rău. Ectenia Mică: Iară și iară cu pace, Domnului să ne rugăm… Doamne miluiește… 1) Apără, mântuiește, miluiește și ne păzește pe noi, Dumnezeule cu harul Tău… Dm 2) Pe Preasfânta, curata, preabinecuvântata, slăvita Stăpâna noastră, de Dumnezeu Născătoarea și pururea Fecioara Maria… cu toți sfinții să o pomenim… Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi… 3) Pe noi înșine și unii pe alții și toată viața noastră, lui Hristos Dumnezeu să o dăm… Ție Doamne… ￭ Că sfânt ești Dumnezeul nostru și Ție slavă înălțăm… Tatălui și Fiului și Sfântului Duh… STAREA III, g3: 1. Neamurile toate / Laudă-ngropării / Ți-aduc, Hristoase-al meu. 2. Arimateanul / Jalnic Te pogoară / Și în mormânt Te-ngroapă. 3. De mir purtătoare / Mir Ție, Hristoase / Ți-aduc cu sârguinţă. 4. Vino-întreagă fire / Psalmi de îngropare / Lui Hristos să-I aducem, 5. Pe Cel viu cu miruri / Ca pe-un mort să-L ungem / Cu mironosiţele. 6. Fericite Iosif! / Trupul ce dă viaţă / Al lui Hristos, îngroapă. 7. Cei hrăniţi cu mană / Lovesc cu piciorul / În Binefăcătorul. 8. Cei hrăniţi cu mană / Oţet și cu fiere / Ți-aduc, Hristoase al meu. 9. O, ce nebunie! / Pe Hristos omoară / Cei ce-au ucis pe profeţi. 10. Ca rob făr’ de minte / A trădat Iuda / Pe-Adâncu-nţelepciunii. 11. Rob ajunge-acuma / Vicleanul de Iuda / Cel ce-a vândut pe Domnul. 12. Zis-a înţeleptul: / „Groap’-adâncă este / Gâtlejul jidovilor.“ 13. La viclenii jidovi / Căile lor strâmbe / Curse și ciulini sunt. 14. losif și Nicodim / Pe Domnul îngroapă / Cu toată cuviinţa. 15. Slavă Ție, Doamne / Cel ce dai viaţă / Și-n iad, puternic, cobori. 16. Maica Preacurata / Se jelea, Cuvinte / Pe tine mort văzându-Te. 17. „Primăvara dulce / Fiul meu preadulce. / Frum’seţea unde Ți-a apus?“ 18. Plângere pornit-a / Maica Preacurata / Când ai murit, Cuvinte. 19. Vin cu mir, să-L ungă / De mir purtătoare / Pe Hristos, Mirul ceresc. 20. Cu moartea pe moarte / O omori Tu, Doamne / Cu sfânta Ta putere. 21. Piere-amăgitorul / Scapă amăgitul / Cu-nţelepciunea-Ți, Doamne. 22. Cade vânzătorul / În fundul gheenei / În groapa stricăciunii. 23. Curse de ciulini sunt / Căile lui Iuda / Celui nebun și viclean. 24. Pier răstignitorii / Împărate-a toate / Dumnezeiescule Fiu. 25. Toţi pier, împreună / În groapa pierzării / Bărbaţii sângiurilor. 26. „Fiule din Tatăl / Împărat a toate / Cum ai primit patima?“ 27. Maica, mielușeaua / Mielul ei pe cruce / Văzându-L, s-a tânguit. 28. Trupul ce dă viaţă / Iosif împreună / Cu Nicodim îngroapă. 29. Mult înlăcrimată / A strigat Fecioara / Rărunchii pătrunzându-și: 30. „O, a mea lumină / Fiul meu preadulce / Cum Te-ai ascuns în groapă?“ 31. „Nu mai plânge Maică / Pe Adam și Eva / Ca să-i slobod, Eu sufăr“. 32. „Fiul meu, slăvescu-Ți / Înalta-ndurare / Prin care rabzi acestea“. 33. Cu oţet și fiere / Te-au adăpat, Doamne / Gustarea veche s-o strici. 34. Te-ai suit pe cruce / Cel ce altădată / Umbriși poporul sub nor. 35. De mir purtătoare / Venind la a Ta groapă / Ți-aduceau, Doamne, miruri. 36. Scoală-Te, ’ndurate / Și pe noi ne scoate / Din a gheenei groapă! 37. „Doamne, înviază“ / Zicea, vărsând lacrimi / Maica Ta ce Te-a născut. 38. Înviază-n grabă / Alungând durerea / Curatei Tale Maice! 39. Prinse-au fost de frică / Cereștile cete / Când Te-au văzut mort, Doamne. 40. Iartă de greșale / Pe cei ce, cu frică / Cinstesc ale Tale patimi. 41. O, înfricoșată / Străină vedere / Pâmântul cum Te-ascunde! 42. Altădat’ un losif / Ți-a slujit în fugă / Și-acum Te-ngroapă altul. 43. Plânge, Te jelește / Preacurata-Ți Maică / Fiind Tu mort, Cuvinte. 44. Spaimă ia pe îngeri / De grozava-Ți moarte / O, Făcător a toate! 45. Până-n zori, cu miruri / Ți-au stropit mormântul / Cele înţelepţite. 46. Pace în Biserici / Lumii mântuire / Prin învierea-Ți dă-ne! 47. O, Treime Sfântă / Tată, Fiu și Duh Sfânt / Lumea o mântuiește. 48. Robilor tăi, Maică / Dă-le ca să vadă / ’Nvierea Fiului tău! 49. Neamurile toate / Laudă-ngropării / Ți-aduc, Hristoase al meu. Apoi Binecuvântarile Învierii g5: ≡ Binecuvântat ești Doamne, învață-ne pe noi îndreptările Tale. 1. Soborul îngeresc s-a mirat văzându-Te pe Tine, între cei morți socotit fiind, și puterea morții surpând Mântuitorule, și împreună cu Tine pe Adam ridicându-l, și din iad pe toți slobozindu-i. 2. Pentru ce miruri din milostivire, cu lacrimi amestecați o ucenițelor? Îngerul cel ce a strălucit la mormânt, a zis mironosițelor: Vedeți voi groapa și înțelegeți, că Mântuitorul a înviat din mormânt. 3. Foarte de dimineață, mironosițele au alergat la mormântul Tău tânguindu-se; dar înaintea lor a stat îngerul și a zis: Vremea tânguirii a încetat, nu mai plângeți, ci Apostolilor spuneți Învierea. 4. Mironosițele femei, cu miruri venind la groapa Ta Mântuitorule plângeau; iar îngerul către dânsele a grăit zicând: De ce socotiți pe Cel viu cu cei morți? Căci ca un Dumnezeu, a înviat din mormânt. - Slavă… Închinămu-ne Tatălui și Fiului Acestuia și Duhului celui Sfânt, Sfintei Treimi întru o ființă, cu Serafimii grăind: sfânt, sfânt, sfânt ești Doamne. Și acum… a Născătoarei: - Pe Dătătorul de viață născându-L Fecioară, de păcat pe Adam l-ai mântuit, și bucurie Evei în locul întristării i-ai dăruit, și pe cei căzuți din viață i-a îndreptat la aceeași, Cel ce S-a întrupat din tine, Dumnezeu și om. ┇ Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ție Dumnezeule! ┇ Ectenia Mică: Iară și iară cu pace, Domnului să ne rugăm… Doamne miluiește… 1) Apără, mântuiește, miluiește și ne păzește pe noi, Dumnezeule cu harul Tău… Dm 2) Pe Preasfânta, curata, preabinecuvântata, slăvita Stăpâna noastră, de Dumnezeu Născătoarea și pururea Fecioara Maria… cu toți sfinții să o pomenim… Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi… 3) Pe noi înșine și unii pe alții și toată viața noastră, lui Hristos Dumnezeu să o dăm… Ție Doamne… ￭ Că s-a binecuvântat Numele Tău și s-a preaslăvit Împărăția Ta, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor… Amin… Sedelnele Triodului g1: Cu giulgiu curat și cu miresme dumnezeiești, a uns precurat Trupul Tău Iosif, cerându-L la Pilat, și L-a pus în mormânt nou. Pentru aceasta, dis-de-dimineață venind mironosițele femei, au grăit: Arată nouă precum ai zis mai înainte, Hristoase, Învierea Ta. Slavă… Și acum… Spăimântatu-s-au cetele îngerilor, văzând pe Cel ce șade în sânurile Tatălui cel nemuritor, cum a fost pus în mormânt ca un mort; pe Care-L înconjoară cetele îngerești și-L slăvesc împreună cu morții cei din iad, ca pe un Făcător și Domn. Apoi Psalmul 50: Miluiește-mă Dumnezeule după mare mila Ta și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu în cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată în fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut mama mea. Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale, mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop și mă voi curăți; spăla-mă-vei și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește în mine Dumnezeule și duh drept înnoiește în cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși, la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: (este) duhul umilit; inima înfrântă și smerită, Dumnezeu n-o va urgisi. Fă bine Doamne, în bunăvoirea Ta Sionului și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vom pune pe altarul Tău (jertfă) viței. Apoi Canonul din Triod Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru… Laudele Doxologia Mare Sfinte Dumnezeule (Se ridică Sfântul Epitaf, se înconjoară Biserica prin latura de răsărit) Se aduce Sfântul Epitaf Paremia, Apostolul și Evanghelia Ecteniile și Otpustul (în mănăstiri se citește Ceasul întâi)