🏠 Canon de pocăință către Domnul pt. pruncii avortați ³ Crezul Veniți să ne închinăm împăratului nostru Dumnezeu (cu o închinăciune până la pământ). Veniți să ne închinăm și să cădem la Hristos, împăratul nostru Dumnezeu (cu o închinăciune până la pământ). Veniți să ne închinăm și să cădem la însuși Hristos, împăratul și Dumnezeul nostru (cu o închinăciune până la pământ). Ps 50 Troparele de umilință Doamne miluiește (12x) Mai spune, dacă ai timp și răbdare și aceste scurte rugăciuni - pe fiecare de mai multe ori - care te vor ajuta să-ți aduni mintea mai bine la rugăciune și te vor apropia de Dumnezeu: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul (cel puțin de șapte ori, de fiecare dată cu închinăciune). Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-mă (cel puțin de trei ori, de fiecare dată cu închinăciune). Sfinte (aici cheamă numele sfântului al cărui nume porți), roagă-te pentru mine păcătosul (cel puțin o dată, cu închinăciune). Sfinte (aici cheamă numele sfântului al cărui hram poartă biserica la care mergi) , roagă-te pentru mine păcătosul (cel puțin o dată, cu închinăciune). Sfinților (aici cheamă numele sfinților care îți sunt mai apropiați sau la care ai mai multă evlavie), rugați-vă pentru mine păcătosul (cel puțin o dată, cu închinăciune). CANONUL DE POCĂINȚĂ Acum așază-te dacă poți în genunchi; iar de nu poți, stai cu capul plecat și cu multă luare aminte și cu adâncă părere de rău pentru păcatul pe care l-ai săvârșit, spune acest canon de pocăință, nădăjduind în iubirea de oameni și în iertarea Preamilostivului Dumnezeu, Care nu vrea moartea păcătosului, ci să se întoarcă și să fie viu. Cântarea I Pripeală: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă! (Această scurtă chemare rostește-o înaintea fiecăreia dintre primele două rugăciuni ale fiecărei cântări, cerând din toată inima mila lui Dumnezeu) Răstignitu-Te-ai pe Cruce de bunăvoie, Hristoase, să mântuiești pe cei căzuți de bunăvoie în întunericul păcatelor. Mărturisesc că eu însumi Te-am răstignit și pruncul pe care mi l-ai trimis cu nemărginită dragoste, cu nemărginită nepăsare și ură, morții l-am dat. Vrednic sunt de osândă. Ard de viu în focul conștiinței și nu am unde să fug de la fața mâniei Tale. Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă. Uscatu-m-am precum smochinul neroditor, însumi rodul cel viu l-am sfărâmat. Auzi-mă, Doamne, nu mă lepăda pe mine după dreptate, ci mă acoperă și mă îndreaptă pe mine, cel cu totul neputincios și strâmb și fără glas întru apărarea mea. Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Omule împietrit și întunecat de noroiul păcatelor, nu zăbovi în somnul adânc al conștiinței, ci văzând sabia atârnată deasupra capului tău, trezește-te ca să plângi faptele tale cu amar. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. (A Născătoarei de Dumnezeu:) Maica lui Dumnezeu Preacurată, întinde-mi mâna mie celui sărac de toată bunătatea și mă oblojește pe mine cel greu vătămat de puroiul rănilor nenumărate ce-mi brăzdează sufletul, inima și cugetul. Cântarea a III-a Lovește piatra inimii mele cu toiagul milostivirii Tale, Doamne, ca să izvorască apa pocăinței în pustiul învăpăiat al răutății și necredinței mele și să încolțească în sufletul meu tot gândul bineplăcut ție. Străin și împovărat umblu pe pământ și însemnat de stigmatul păcatelor mele celor grele. Auzi, suflete al meu, sângele pruncului tău cum strigă către Domnul și te trezește și te pocăiește de faptele tale cele rele. Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Vai mie, înnegritului suflet! Viața îmi pare ca o noapte nesfârșită, trezitu-m-a dogoarea iadului și strigătul mut al pruncului de dincolo de mormânt mi se înfige în inimă. Ridică-te, suflete al meu, din amăgirea cea împietrită și agață-te de poala milostivirii dumnezeiești, rugând pe Domnul să te poarte, peste abisurile deschise să te înghită, către limanul pocăinței. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. (A Născătoarei de Dumnezeu:) Iartă-mă, Stăpână, pe mine cel nesocotit și răzvrătit împotriva voii celei sfinte a Fiului Tău. Nu mă lăsa pe mine cel căzut, ia-mă sub Acoperământul Tău și mă mântuiește din pierzarea sigură. Cântarea a IV-a Măsura nelegiuirii nu poate fi tâlcuită de limbi omenești. Precum Ponțiu Pilat mintea și-a spălat mâinile, adică gândurile, de sub povara uciderii, iar ca și poporul evreu, sufletele părinților tăi au zis: „Răstignește-L. Sângele Lui asupra noastră“. Suflete al meu, învârtoșat și înghețat în iarna patimilor, pocăiește-te de faptele tale cele rele. O, iubire alungată! Nu te voi mai vedea niciodată! O, cutremur și spaimă de pedeapsa ce atârnă asupra capului meu! O, talant pe veci îngropat! Vai! Vai! Inima mea ca un cărbune stins s-a înnegrit. Nu întârzia, suflete al meu, ci acum, înainte de a pieri ca fumul, caută mai vârtos mântuirea și te pocăiește pentru împărăția lui Dumnezeu. Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Scoală-te, omule ticălos și leneș, care ai îngropat chipul lui Dumnezeu sădit în tine sub murdăria păcatelor. Acum e clipa pocăinței. Smerește-te ca tâlharul de-a dreapta și cerând mai vârtos îndurare, roagă-L pe Domnul să te pomenească întru împărăția Sa. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. (A Născătoarei de Dumnezeu:) Preacurată Maică și Fecioară, în inima ta sabie am înfipt, șiroaie de lacrimi ai vărsat pentru pruncii cei fără de apărare. Ci cu dumnezeiască milă insuflată de Fiul tău, îndură-te de mine cel neîndurător și mă mântuiește din toată boala sufletească și patima trupească. Cântarea a V-a O rază din dumnezeiasca strălucire a coborât, prin mila Celui Preaînalt, să împrimăvăreze după o menire tainică și sfântă viața cea trecătoare. Vai mie! Mi-am astupat ochii cu noroiul grijilor și al patimilor, iar mâinile fărădelegii în întuneric au lucrat. Pocăiește-te, suflete al meu, căci ceasul înfricoșătoarei Judecăți se apropie. O, icoană străpunsă! O, mâini pătate de sânge nevinovat! O, nepăsare înghețată a sufletului! Vai! Vai! Un întuneric dens, o lavă a durerii cuprinde sufletul ucigașilor de prunci. Inima mi se clatină, conștiința e un colos care fără de veste mă apasă cu mustrări și mintea se zbate în ghearele vrăjmașilor nevăzuți. Dă-mi, Doamne, inimă înfrântă și smerită și mă scoate pe mine cel deznădăjduit din Egiptul patimilor, cu mâna Ta cea atotputernică. Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh Pocăiește-te, suflete al meu și măcar în ultimul ceas leapădă voia cea rea, după cum darul lui Dumnezeu l-ai lepădat și templul Lui cel sfânt l-ai necinstit. Bate și strigă, lăcrimează și suspină către Domnul să te dezlege din lanțurile întunericului. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. (A Născătoarei de Dumnezeu:) Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, scapă-mă pe mine cel rănit și sângerând de cursa întinsă mie de vrăjmașii nevăzuți și în care nebunește m-am aruncat cu voia mea cea stricată. Du rugăciunile mele nevrednice și sărace Fiului tău și mijlocește mie, celui bogat în păcate, îndurare, că la Dumnezeu toate sunt cu putință. Cântarea a VI-a În desfrânarea trupului și a sufletului mi-am cheltuit libertatea, încredințată mie spre mântuire și am sugrumat iubirea cu grijile lumii. Dar acum, mult îndurate și milostive Stăpâne, pogoară în inima ce strigă către Tine Cuvântul Tău izbăvitor a toată stricăciunea și mă înțelepțește să fac voia Ta. Cu ce preț mi-am vândut sufletul celui viclean, eu nemulțumitorul? Căci am urmat, ca și Iuda, vrăjmașului ucigător de oameni, iar acum sângele iubirii se scurge fără oprire din inima mea cea rănită de moarte; ci Tu, Doamne, caută spre mine din adâcul cel nepătruns al iubirii Tale și zidește întru mine inimă curată, ca să nu rămân întru chinul osândei, ci să fac pururea voia Ta. Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Scoală-te, omule căzut și nu zăbovi în abisul deznădejdii, ci aleargă către Dumnezeu, mărturisind păcatele tale, căci El singur este credincios și puternic ca să-ți ajute. Cercetează-te pe tine însuți să nu cauți slava de la oameni și cere degrabă de la Domnul mântuire de patimi și ajutor ca să faci voia Lui. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, păzește-ne pe noi de căderea în ispita cea pierzătoare de suflet și fii nouă mângâietoare, nădejde și ocrotitoare tare. Mijlocește, Stăpână, ca o Maică milostivă, către Fiul Tău, ca să ne izbă-vească de răutățile vrăjmașului, să-Și întoarcă fața Lui spre noi și să ne lumineze cu îndreptările Sale. Condac Fereastra sufletului e spartă de viforul patimilor care mă răscolește, iar lepra albă a păcatului se lățește în mine. Trezește-te, suflete al meu, din întunecatul coșmar și ieși din ascunzișurile rușinii strigând către Lumina cea neînserată: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul! Icos Pe marginea cuptorului iadului umblu și nu am putere și nici îndrăzneală să caut scăpare fără numai spre Pâinea vieții, către care strigă, suflete al meu, împreună cu mama demonizatei: Nu sunt vrednic să mă numesc fiu al Celui Preaînalt, ci primește-mi, Doamne, lacrimile și pocăința, aruncă-mi mie din farâmiturile ce cad de la masa copiiilor Tăi și mă mântuiește pe mine, păcătosul. Cântarea a VII-a Ce-mi folosește să câștig lumea întreagă, dacă-mi voi pierde sufletul? Sau ce aș putea să dau în schimb pentru sufletul meu? De duh mort și surd sunt stăpânit: mut pentru mărturisire curată și surd la ascultarea poruncilor. Ci ajută, Doamne, necredinței mele, ceartă duhul cel necurat și mă miluiește pe mine, păcătosul. Te-am lepădat, Doamne; să nu mă lepezi pe mine, nevrednicul. Te-am vândut vrăjmașilor Tăi pe argintii grijilor și desfătărilor mele, să mă răscumperi din robia întunericului. Te-am dat morții, ci înviază Tu sufletul meu cel omorât cu păcatele. Nemilostiv fiind eu, miluiește-mă, Hristoase Dumnezeule, pe mine păcătosul. Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh Ca un porumbel cu aripile deschise, trimis fiind de Tine, Doamne, cu vestea cea bună, pe pruncul din pântece l-am săgetat eu ticălosul din zbor, în mijlocul templului cel nefăcut de mână al trupului. Ci varsă, suflete al meu, răutatea care te otrăvește și neîncetat strigă: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul! Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. (A Născătoarei de Dumnezeu:) Ridicat-am sabia asupra mielului lui Dumnezeu. Ci sârguiește, stăpână și Maică Fecioară și degrabă străpunge-mă cu săgeata cea dulce a dragostei lui Hristos, înainte de a mă străpunge duhurile răutății cu săgeata lor veninoasă și de moarte aducătoare. Cântarea a VIII-a Când morții de ocară însuși chipul nevino-văției, cum voi scăpa neplivit de coasa morții și osândei care se apropie? Vai mie! Nu numai că am trăit în trândăvie și neîngrijire a sufletului, ci cu sârguință m-am supus sfatului cel viclean, iar sămânța aruncată de semănător o am distrus-o. Ci aruncă-mi, Doamne, mie celui cufundat în valurile pierzării lemnul Crucii Tale care plutește pururi deasupra a toată stricăciunea. Caută ca un îndurător spre mine, Iubitorule de oameni și nu Te scârbi de mirosul urât al păcatelor mele. Cu dumnezeiasca Ta purtare de grijă îndreptează-mă în viața aceasta și fii mie milostiv când vei veni întru slavă să judeci viii și morții. Binecuvântăm pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, Domnul. Învârtoșatu-s-a inima mea, iar ochii și urechile mele le-am închis, ca nu cumva să văd sau să aud și cu inima să înțeleg fapta de care s-au cutremurat toți sfinții și oștirile îngerești. Ci răsai, Doamne, în sufletul meu, mlădița sfântă a dragostei Tale și vindecă sufletul meu pustiit și însetat de pocăință. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. (A Născătoarei de Dumnezeu:) Strălucește-mi mie raza pocăinței și acoperă-mă cu aripile smereniei Tale, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, pe mine cel ce am rupt pecețile iubirii cu voia mea cea pătimașă și mă izbăvește, Stăpână, de Judecata ce va să fie. Cântarea a IX-a Dumnezeu a suflat suflare de viață și-n pântece de mamă suflet viu s-a făcut. Iar eu am suflat suflare de moarte și am stins lumânarea abia aprinsă a vieții celei nevinovate; martori înlăcrimați ai nebuniei mele sunteți și sprijinitori în neputința cea cumplită, îngeri, arhangheli și toate puterile cerești; vouă înalț ruga mea, mijlociți la Judecătorul nemitarnic să mă miluiască pe mine, păcătosul. Nu am îmbrăcăminte să intru în cămara de nuntă și frică îmi e să fiu zvârlit afară în întunericul cel veșnic. Ci primiți plângerea mea, sfinților, patriarhilor, împăraților și proorocilor, apostolilor și arhiereilor și toți aleșii lui Hristos și rugați-vă pentru mine să scap din gheena nedragostei. Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Uleiul din candelă l-am vărsat, iar Mirele se apropie și nu am cu ce să-L întâmpin. Ci eu către voi strig, sfinților, mucenicilor, pustnicilor, preacuvioșilor și toți sfinții, care vă rugați lui Dumnezeu pentru toată lumea, grăbiți către mine și cereți Domnului milă să izbăvească sufletul meu în ceasul morții. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. (A Născătoarei de Dumnezeu:) Împărăteasa cerurilor, nădejdea și mângâierea tuturor marginilor pământului, picură mie o picătură din rouă dumnezeiască a dragostei Tale, mântuiește-mă din prăpastia patimilor în care am căzut ca și pe oaia cea pierdută și mijlocește la Fiul tău ca să fie milostiv când voi sta fără cuvânt de apărare înaintea Scaunului Judecății. Cuvine-se cu adevărat să te fericim pe tine, Maica lui Dumnezeu, cea pururea fericită și prea nevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai mărită, fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim. Rugăciune Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, din buze necurate îndrăznesc a Te chema pe Tine, Viața cea adevărată și căzând înaintea Ta, mă rog ție cu lacrimi de umilință: Doamne, greșit-am la cer și înaintea Ta, vărsând sânge nevinovat. Jertfit-am idolilor lumii pe pruncul trimis de Tine cu dumnezeiască iconomie; ci Tu, ca un îndurat, nu mă lepăda până în sfârșit și mă scoate din puterea întunericului. Cel ce însuți m-ai chemat din pustiul patimilor, bântuit de toată voia împotrivitoare, miluiește-mă pe mine, cel care și acum, în cel din urmă ceas, sunt lipsit de pocăință și slăbănogit cu totul în a-ți urma ție. Sădește în mine începătura învierii Tale, dăruindu-mi libertatea cea desăvârșită de a cunoaște și împlini voia Ta. Făcutu-m-am ucigaș de prunc și pasăre răpitoare a darului mântuitor; ci Tu, ca Dumnezeu desăvârșit și om desăvârșit, milostiv fii mie, păcătosului și curățește fărădelegile mele cele multe ca nisipul mării. Nimicește cu Duhul gurii Tale toată lucrarea vrăjmașului care s-a pornit asupra mea și veninul neiubirii. Fă din trupul meu templu al Duhului Sfânt, iar din sufletul meu fecioară înțeleaptă a împărăției Tale. Ajută-mă să îmbrățișez calea Crucii, ca să pot împlini, cu puterea Jertfei Tale, menirea mântuitoare a vieții mele și a pruncului nenăscut. Fă mie spre pocăință și lepădare de sine strigătul lui mut. Primește duhul umilit ce se închină ție ca pe o jertfa spre mângâierea lui și înseninează icoana suferinței celui nevinovat. Dăruiește-mi, Milostive, har de a înălța pe lemnul Crucii Tale amintirea pruncului lepădat, ca să-mi fie prin Tine izvor vindecător a toată patima și mușcătura celui viclean. Dă-mi să pot naște sămânța duhovnicească zămislită prin dragoste și teamă de Dumnezeu într-un pântece sufletesc. Cel ce cu adâncă și nemăsurată milostivire ai așteptat pocăința și lacrimile mele, ajută-mă ca ziua și noaptea să am înainte icoana iubirii Tale. Cel ce ești Lumină mai presus de lumină, risipește vălul întunericului cu cuvintele vieții veșnice. Intărește-mă să rabd toate necazurile și ispitele ce vin asupra mea și să mă întorc spre fapta cea bună, ca fiul risipitor. Ajută-mă să-mi sfârșesc în umilință și pace viața pământească, împărtășindu-mă la vremea cuvenită cu Preascump Trupul și Sângele Tău. Așa, Doamne Impărate, facă-se și în mine voia Ta, ca să se preamărească în viața mea Numele Tău, împreună cu al Tatălui și al Sfântului Duh, singurul Dumnezeu adevărat, în Treime închinat și preaslăvit, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. Sfârșind acest canon de pocăință, nu te despărți prea repede de rugăciune, ci, de mai ai putere, fă metaniile care ți-au fost rânduite de duhovnic.