🏠 Canon către Maica Domnului la Izv. Tămăduirii ³ Condac Preasfintei Născătoare de Dumnezeu la Praznicul Izvorului Apărătoare Doamnă... Din izvorul tău cel nesecat, ceea ce ești de Dumnezeu dăruită, îmi dăruiești mie, izvorând pururea, curgerile harului tău mai presus de cuvânt. Căci ca ceea ce ai născut mai presus de cuget pe Cu­vântul, te rog să mă rourezi cu darul tău, ca să grăiesc ție: Bucură-te, apă izbăvitoare! Cântarea 1, g1 Irmosul: Izvorăște-mi acum, Izvorule, Fecioară de Dumnezeu Născă­toare, dându-mi darul cuvântu­lui, ca să laud izvorul tău, care izvorăște viață și har credincioșilor; că tu ai izvorât pe Cuvântul Cel într-un ipostas. Stih: Hristos a Înviat din morți! Locaș de tămăduire mai presus de fire se arată tuturor biserica ta cea sfântă, Fecioară! Că din moarte vădită ridică lămurit pe credincioșii care aleargă la dânsa și izvorăște tuturor mângâierea cea din belșug. Stih: Hristos a Înviat din morți! Din ceruri reverși nouă daruri fără împuținare, ceea ce ești cu adevărat una; căci pe cel orb îl faci să vadă lumina, prin tina cea nouă, strigând tu de sus către Leon, mai presus de gând. Stih: Hristos a Înviat din morți! Bucură-te, Mărie, bucură-te, ceea ce ești lauda de obște și cin­stită a neamului omenesc! Că Ziditorul tuturor peste tine S-a pogorât vădit, ca o picătură, arătându-te izvor nemuritor, dumnezeiască Mireasă. Cântarea 3 Irmosul: Luminat și sfânt locaș ai Stă­pânului tuturor te știu pe tine, Fecioară și izvor de nestricăciune, care ai izvorât pe Hristos, apa din care ne adăpăm. Stih: Hristos a Înviat din morți! Cât de mare dar ai dat împăra­tului, Izvorule și Stăpână, sfărâ­mând prin apă tăria cea înfricoșătoare a pietrei, care oprea cu dureri cumplite scurgerea udului. Stih: Hristos a Înviat din morți! Dar neîmpuținat curge din tine, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, izvorând din belșug; cu ajutorul tău cei șchiopi umblă, mulțimea celor leproși se curățește și de­monii se înăbușă. Stih: Hristos a Înviat din morți! Tuturor credincioșilor le îm­părți vindecare: împăraților și popoarelor, sărmanilor și ocârmuitorilor; săracilor și bogaților, revărsându-le apa îndeobște, Izvorule, ca pe un leac fără deosebire. Cântarea 4 Irmosul: Cu adevărat mai mult decât nisipul și decât picăturile ploilor au crescut mulțimile mi­nunilor izvorului tău, Fecioară, care neîncetat curg din belșug peste tot pământul, tămăduind degrab pe tot cel ce zace de boală grea. Stih: Hristos a Înviat din morți! Apă din izvorul tău, Stăpână Fecioară, s-a turnat peste sânul cel ros de răni chinuitoare al femeii; și îndată au încetat, prin stropire, durerile cele de moarte și a cunos­cut că s-a tămăduit de boala ei. Stih: Hristos a Înviat din morți! De neînțeles și mai presus de fire este cu adevărat ceea ce s-a făcut prin tine, Născătoare de Dumne­zeu. Că apa izvorului tău se face tămăduire alungătoare de bolile cele pricinuitoare de moarte, ceea ce firea cu adevărat niciodată nu a văzut. Stih: Hristos a Înviat din morți! Neîncetat mă omoară vrăjmașul cu ațâțările desfătărilor, Stăpână de Dumnezeu Născătoare, Izvorule; nu mă trece cu vederea, ci apucă înainte, ajutătoarea cea grabnică și din cursele lui mă izbăvește, ca necurmat să te mă­resc pe tine, cea mult lăudată. Cântarea 5 Irmosul: Grăite fiind cele cu adevărat minunate ale izvorului tău, Curată Fecioară, umplu de uimire cugetul oamenilor; căci s-au făcut peste fire, sfințind pe toți credincioșii. Stih: Hristos a Înviat din morți! Grăit-au despre darul tău lâna, mana și Siloamul și stânca din care a țâșnit apă, foișorul lui Solomon, apele Iordanului și fântâna samarinencii. Stih: Hristos a Înviat din morți! Picăturile izvorului tău, Curată Fecioară și pe un mort au înviat, lucruri mai presus de cuvânt și de pricepere! Că toate ale tale, Prea­curată, biruiesc judecata ome­nească. Stih: Hristos a Înviat din morți! Vindecă patimile mele, Fecioară, ceea ce ai uscat izvorul scurgerii de sânge, frigurile și fierbințeala aprinderii și boala ofticei, oprirea udului și curgerea pântecelui. Cântarea 6 Irmosul: Cuvintele cântării te laudă pe tine, curată, ca pe ceea ce ești cu adevărat izvor; că ai născut mai presus de cuvânt pe Adâncul înțelepciunii, pe Cel ce a spânzurat norii în văzduh și pământul pe ape. Stih: Hristos a Înviat din morți! Împiedicat-ai prăbușirea scă­rilor, care amenința cu zdrobirea pe zugravii de acolo, o, Izvorule preasfânt, mântuind și pe popor de cutremur, când s-a dărâmat locașul. Stih: Hristos a Înviat din morți! Pântecele cel mai înainte sterp din pricina nerodirii l-ai dezlegat în chip vădit, prin apa izvorului tău; că tu ocrotești și nașterile de prunci, ca ceea ce ai născut pe Stă­pânul a toate, rămânând fecioară. Stih: Hristos a Înviat din morți! Nici cuvântul, nici mintea, nici limba nu izbutesc să laude naște­rea ta, curată! Ci neputincioase sunt și se rușinează față de tine și înțelepciunea filozofilor și măies­tria ritorilor. CONDAC, glasul al 8-lea. Podobie: Apărătoare Doamnă... Din izvorul tău cel nesecat, ceea ce ești de Dumnezeu dăruită, îmi dăruiești mie, izvorând pururea, curgerile harului tău mai presus de cuvânt. Căci ca ceea ce ai născut mai presus de cuget pe Cu­vântul, te rog să mă rourezi cu darul tău, ca să grăiesc ție: Bucură-te, apă izbăvitoare! Cântarea 7 Irmosul: Scoateți, bolnavilor, din izvor tămăduiri! Că Preacurata face să curgă, din izvorul cel dumnezeiesc, îndulcirea cea adevărată, izvorând cu adevărat torentul desfătării. Pentru aceasta să ne adăpăm cu toții, cu credință, din șuvoaiele cele îmbelșugate. Stih: Hristos a Înviat din morți! Minunile tale nemaiauzite, stă­până, pe toți credincioșii care le aud îi umplu de mirare. Căci pe cei muți și surzi apa ta îi arată ca pe nișe bine grăitori; iar pe cei ce pătimesc cumplit îi tămăduiește și vindecare le dăruiește. Stih: Hristos a Înviat din morți! Din văpaia durerilor scoți pe cei ce aleargă la tine, curată, rourându-i cu ape din izvorul cel minu­nat; că de ulcer se izbăvește omul și de pelagră, iar pe lepros îl vindeci și cărbunele l-ai stins. Stih: Hristos a Înviat din morți! Tineri și fecioare și toți oamenii, pe stăpâna cu credință din suflet să o lăudăm în chip luminat. Căci a vindecat străpungeri de cuie și boli de ochi și bubele cele rele și umflături și pe paralitic. Cântarea 8 Irmosul: Dumnezeiască și sfântă apă izvorăște izvorul tău, Fecioară. Căci curgerea idropicilor o oprește degrab cu dumnezeiasca chemare a harului. Pentru aceasta te cinstim, Izvorule, în veci. Stih: Hristos a Înviat din morți! Să lăudăm toți, cu înțelepciune, apa cea sfântă și de viață izvorâtoare; că pornirea nădufului pe loc o oprește și liberă o face spre răsuflare. O! minunile tale, Curată Născătoare de Dumnezeu! Stih: Hristos a Înviat din morți! Ce gură va lăuda minunea naș­terii tale, Prealăudată? Dar și ce minte ar putea să privească izvo­rul minunilor tale și în cuvinte să-1 preaslăvească? Nu este cu putință firii să laude cele ale tale. Stih: Hristos a Înviat din morți! Toată puterea morții asupra ta s-a nimicit în întregime, împără­teasă și Doamnă! Că tu ai izvorât pe împăratul, pe Viața cea fară de moarte, pe Hristos, Apa și Mana, în veci. Cântarea 9 Irmosul: Apa izvorului tău covârșește toate apele, Fecioară curată, dăruind, la vedere, izbăvire de boli cumplite și sufletelor toată tăria, ca una ce se varsă mai presus de fire. Stih: Hristos a Înviat din morți! Ca pe o izbăvire de boli, vedem toți acest nou Siloam al izvorului tău, Fecioară; că orbul a luat vedere și toți dobândim, neîncetat, sănătate și viață. Stih: Hristos a Înviat din morți! Cei ce căutați sănătate, alergați la izvor! Căci Curata Fecioară să­lășluiește în apă. Saltă și te bucură, mulțime a credincioșilor, precum se cuvine, că vei avea în sfântul locaș împlinirea cererilor. Stih: Hristos a Înviat din morți! Înălțatu-s-a mai presus de ce­ruri apa izvorului tău și cu curge­rile ei a străbătut adâncurile pământului; aceasta este ambrozie a sufletului, nectar al credincioșilor, mierea cea din piatră și împărtă­șirea de mană. Stih: Hristos a Înviat din morți! Veselești, Fecioară, pe credin­cioși mai presus de fire, izvorând har din izvorul cel veșnic, dându-le lor putere asupra vrăjmașilor, bi­ruință pururea, sănătate și pace și plinirea cererilor. SEDELNA g8, Podobie: Pe înțelepciunea și Cuvântul... Pe Fântâna cea pururea nese­cată și înviorătoare, pe Dumne­zeiescul Izvor din care țâșnesc șuvoaie de apă, cu un glas să-1 lăudăm cei ce îi cerem darul; că în fiecare zi curge și arătând tămă­duirile măcar ca pe curgerile râu­rilor. Pentru aceasta, după datorie apropiindu-ne cu dragoste, să scoatem cu credință din Izvor pu­tere neîmpuținată și cu adevărat fără de moarte, care rourează arătat inimile celor binecredincioși; și cu buzele să grăim: Tu ești mângâierea credincioșilor. Apoi se zic Condacele si Icoasele: Condac 1 Pe fântâna cea pururea curgătoare și de viață dătătoare, pe izvorul cel dumnezeiesc care izvorăște apele darului, mai presus de cuvânt, cu un glas să-l lăudăm cei ce cerem lui dar, ca cel ce izvorăște tămăduiri în toate zilele. Pentru aceasta, după datorie apropiindu-ne cu dragoste, să scoatem apă cu credință și să zicem rugămu-ne rourează-ne cu darul tău, ca să strigăm ție: Bucură-te, Ceea ce ești izvor de viață dătător! Icos 1 Născătoare de Dumnezeu Fecioară, Ceea ce ai născut fără de sămânță pe Cuvântul Tatălui, Cel mai înainte de veci, deschide-mi gura mea spre lauda ta, ca să te slăvesc strigând către izvorul tău unele ca acestea: Bucură-te, ocean înțelegător care asemenea norilor reverși minuni peste toată lumea; Bucură-te, Siloame al doilea, care covârșești curgerile Nilului cu revărsarea darului; Bucură-te, apa care izvorăști ca dintr-o piatră cu preaslăvire și a Iordanului lucrare ai primit; Bucură-te, mană de mântuire care te faci arătată spre trebuința celor ce cer bogata ta apă cu adevărat îndestulătoare; Bucură-te, izvor din care curge toată bunătatea și îndestularea de tămăduire; Bucură-te, că din tine izvorăsc din destul facerile de bine; Bucură-te, că tuturor le dai celor ce cer, întărire sufletelor și sănătate trupurilor; Bucură-te, Ceea ce ești izvor de viață dătător! Condac 2 Stăpânul cerului și al pământului, lucruri minunate și prea slăvite a săvârșit întru tine, Ceea ce ești cu totul fără prihană, pentru că de sus a picurat, arătat, ca o ploaie în pântecele tău, dumnezeiască Mireasă, arătându-te pe tine izvor de tămăduiri, care vindeci pe toți cei ce-ți cântă: Aliluia! Icos 2 Dumnezeiesc izvor ai raiului, Fecioară și Maică cerească, pe tine te numim după vrednicie, căci curgerea și darul izvorului tău au străbătut în cele patru părți ale pământului, care se acoperă pururea cu străine minuni, din apa ce se dă spre băutură tuturor celor ce cer. Pentru aceasta bucurându-ne toți creștinii, cu credință alergăm la izvorul tău, scoțând totdeauna apă, cu sfințenie și cu dulceată zicând: Bucură-te, izvorul curgător de tămăduiri; Bucură-te, că în dar reverși din destul, bogate vindecări celor bolnavi; Bucură-te, că pe cei orbi, ce aleargă la tine, a vedea lămurit îi faci; Bucură-te, că pe mulți șchiopi i-ai îndreptat; Bucură-te, că pe slăbănogi i-ai întărit; Bucură-te, că prin turnarea apei de trei ori pe cel mort, l-ai vindecat; Bucură-te, minune străină, acoperită pururea de slava Celui Preaînalt. Bucură-te, că pe tine te numim rai cugetător; Bucură-te, căci ca o ploaie pe pământ uscat căzând, adăpi sufletele cele însetate de viață; Bucură-te, Ceea ce ești izvor de viață dătător! Condac 3 Puterile tale cele mari și pline de minuni nedeșertate și mai presus de fire pe care tuturor le reverși, cine le va putea spune, o, izvorule dătător de daruri; că nu numai că gonești bolile cele cumplite de la cei ce aleargă la tine cu dragoste, ci și patimile cele sufletești le speli, curățindu-le la toți cei ce-ți cântă ție: Aliluia! Icos 3 Pe norul cel ceresc cu cântări minunate să-l lăudăm credincioșii, care pe picătura Hristos, dătătorul de viață, pe pământ L-a plouat, pe apa cea dumnezeiască și vie, cea săltătoare și izvorâtoare, fără de moarte, a dăruit-o nouă, credincioșilor care cântăm: Bucură-te, vasul băuturii celei dumnezeiești, Ceea ce după băutură niciodată nu se deșartă; Bucură-te, Ceea ce alungi setea care topește sufletele; Bucură-te, că din pântecele minții cei ce beau înțelepțește, revarsă râuri dumnezeiești; Bucură-te, că tuturor le izvorăști darul din destul; Bucură-te, izvor de viață primitor care pururea izvorăște daruri; Bucură-te, fântâna tămăduirilor, care toată tăria bolilor o arată a fi slabă și neputincioasă; Bucură-te, vedere orbilor; Bucură-te, dumnezeiască curăție a celor leproși; Bucură-te, Ceea ce ești izvor de viață dătător! Condac 4 Izvorăște-mi mie, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, darurile cuvântului, ca să laud izvorul tău, care izvorăște viață și dar credincioșilor, că tu pe Cuvântul Cel într-un Ipostas L-ai izvorât nouă și izvor de tămăduire, de obște, te-ai arătat tuturor celor ce-I cântă: Aliluia! Icos 4 Biserica ta, Preacurată Fecioară, se arată tuturor casă de doctorie mai presus de fire, că din moarte văzută, ridică arătat pe credincioșii cei ce aleargă la dânsa și tuturor izvorăște dulceață din destul. Pentru care și noi nevrednicii cu cântări duhovnicești, veselindu-ne, zicem: Bucură-te, apa izvorului celui dătător de viață; Bucură-te, norul care aduci ploaie de mântuire; Bucură-te, vindecare a celor bolnavi; Bucură-te, slobozirea celor din primejdii; Bucură-te, răcoreala celor înfierbântați de arșița păcatelor; Bucură-te, luminarea ochilor orbiți de neștiință; Bucură-te, auzirea celor surzi; Bucură-te, că pe cei ce zăceau în pat bolnavi, numai cu atingerea i-ai scăpat; Bucură-te, loc de tămăduire sfințit cu adevărat; Bucură-te, că ne izvorăști din ceruri daruri fără împuținare; Bucură-te, Ceea ce ești izvor de viață dătător! Condac 5 Daruri din destul curg din tine, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, că izvorăști apă de tămăduiri din care se adapă sufletele credincioșilor celor însetați de viață și gonești arșița păcatelor celor ce cântă: Aliluia! Icos 5 Neamul omenesc te laudă pe tine, Preacinstită, că tuturor le izvorăști din ceruri daruri fără încetare, arătându-te pe tine izvor nemuritor, Dumnezeiască Mireasă, celor ce-ți aduc aceste cântări de laudă: Bucură-te, izvorâtoarea apei, Hristos, din care se adapă toată lumea; Bucură-te, că Făcătorul tuturor întru tine ca o picătură s-a pogorât arătat; Bucură-te, că pe cel orb l-ai făcut a vedea lumina; Bucură-te, izvorule care ai dezlegat prin apă firea pietrei cea înfricoșată; Bucură-te, curățirea leproșilor și sugrumarea diavolilor; Bucură-te, că pe împărați i-ai făcut credincioși desăvârșiți; Bucură-te, înțelepciunea celor simpli; Bucură-te, bogăție de daruri a săracilor; Bucură-te, că prin revărsarea apei, tămăduiri de multe feluri le-ai dăruit; Bucură-te, Ceea ce ești izvor de viață dătător! Condac 6 Lucru cu adevărat necuprins și mai presus de fire este Cel ce s-a lucrat întru tine, Născătoare de Dumnezeu, că apa izvorului tău este tămăduirea bolilor celor de moarte aducătoare, Ceea ce firea cu adevărat nu a văzut. Pentru care și noi cu umilință ne rugăm: nu ne trece cu vederea, sârguiește, ajutătoarea noastră grabnică și ne izbăvește din cursele vrăjmașilor ca să te lăudăm zicând așa: Aliluia! Icos 6 Măririle minunilor izvorului tău, Fecioară Preacurată, cine le va putea spune, ca Ceea ce cu adevărat ai înspăimântat gândul omenesc prin picăturile izvorului tău, de care povestesc limpede lâna și mana și Siloamul și piatra Ceea ce a izvorât și pridvorul lui Solomon. Darul tău este mai presus de cuvânt și de gând; drept aceea și noi într-o unire de gânduri și glasuri, cântăm laudele acestea: Bucură-te, Fecioară, că din tine se revarsă apa care vindecă patimile cele de moarte aducătoare; Bucură-te, că din izvorul tău a curs apa care a vindecat sânul femeii cel cuprins de cangrenă; Bucură-te, grabnică vindecătoare a bolilor celor cumplite; Bucură-te, că prin stropirea apei, credincioșii se sfințesc; Bucură-te, Fântâna bucuriei celei neîncetate; Bucură-te, izvorule al frumuseții celei negrăite; Bucură-te, dezlegarea tuturor bolilor; Bucură-te, înecarea tuturor patimilor; Bucură-te, râul cel prea limpede care faci sănătoși pe cei credincioși; Bucură-te, apa care dai tămăduiri celor bolnavi de felurite boli; Bucură-te, Ceea ce ești izvor de viață dătător! Condac 7 Apa înțelepciunii și a vieții izvorând lumii, pe toți chemi, Născătoare de Dumnezeu, să scoată apele cele de mântuire si cu ea să stingă cărbunii înșelăciunii și ai necurăției; drept aceea și noi credem cuvintele Fiului tău, Stăpână, care a zis: "că în veci nu vor înseta cei ce cu credință vor bea din ea" zicând: Aliluia! Icos 7 Pântece mai înainte sterp ai dezlegat arătat, cu curgerile izvorului tău, că și nașteri dăruiești, ca Ceea ce ai născut pe Stăpânul tuturor, pentru care și noi bucurându-ne zicem: Bucură-te, curgerea înțelepciunii care curățește necunoștința; Bucură-te, amestecare care picură dumnezeiască dulceață inimii; Bucură-te, paharul manei cel de viață turnător; Bucură-te, baie de Dumnezeu izvorâtă; Bucură-te, Ceea ce izvorăsti liniștea neputințelor; Bucură-te, Ceea ce stingi văpaia bolilor; Bucură-te, Ceea ce ai liniștit frigurile și ai stins aprinderea înfocării; Bucură-te, Ceea ce ești izvor de viață dătător! Condac 8 Minunile tale cele neauzite, Stăpână, fac pe toți credincioșii cei ce le aud a se minuna de apa izvorului tău; pe cei muți și surzi ca și cum ar fi grăitori îi face, iar pe cei ce pătimesc cumplit îi vindecă și tămăduiește desăvârșit pe cei ce cântă cu credință: Aliluia! Icos 8 Pe toate apele le covârșește, Fecioară Curată, apa izvorului tău, care dăruiește arătat izbăvirea de boli cumplite și dă sufletelor toată sănătatea, ca Ceea ce se revarsă mai presus de fire tuturor celor ce cântă: Bucură-te, că pe cei ce aleargă la tine îi scoți din cuptorul necazurilor; Bucură-te, ușa prin care străbat razele luminii și luminează ochii trupești și sufletești; Bucură-te, Ceea ce singura ești mângâierea pământenilor; Bucură-te, izvor prea cinstit; Bucură-te, că prin curgerea izvorului Tău, diavolii s-au înfricoșat; Bucu'ră-te, că pe Leon l-ai făcut călăuză orbului neștiutor spre al tău izvor; Bucură-te, că a fi împărat l-ai încredințat; Bucură-te, că el spre mulțumire Biserică în numele tău a ridicat; Bucură-te, că tu dar făcător de minuni de la Dumnezeu ai primit; Bucură-te, că pătimașii ce cu credință năzuiesc la izvorul tău se tămăduiesc; Bucură-te, vas de apă neîmpuținată și de boli vindecătoare; Bucură-te, că izvorul tău tuturor este îndeajuns îndestulător; Bucură-te, Ceea ce ești izvor de viață dătător! Condac 9 Lumină și tămăduire tuturor mădularelor omenești făcându-te, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, care ai născut pe Făcătorul și Ziditorul tuturor, din amestecarea tinei și a apei ai luminat negrăit ochii orbului, cel ce se născuse orb și care nicicum nu vedea soarele cel dulce, care dobândind vederea și văzând lumina și marea minune izvorâtă din milostivirea ta cea negrăită a zis: Aliluia! Icos 9 Siloamul vindeca bolile, însă mai presus s-a arătat, Preasfântă Stăpână, izvorul tău făcător de minuni, fiindcă acesta nu numai odată într-un an și nu numai acei ce iau mai întâi, dobândesc sănătate, ci de-a pururea vindecă toată rana sufletească și trupească a celor ce cu bună credință și cu dragoste vin către tine strigând: Bucură-te, scăldătoarea în care se afundă toate durerile noastre cele sufletești și trupești; Bucură-te, vas cu care primim bucuria și mântuirea; Bucură-te, piatră care ai adăpat pe cei însetați de viață; Bucură-te, lemn care îndulcești apele cele amare ale mării lumești. Bucură-te, izvor nesecat al apei cele dătătoare de viață; Bucură-te, Ceea ce îndulcești necazurile noastre cele amare; Bucură-te, apa care curătești spurcăciunea păcatului; Bucură-te, încetarea întristărilor noastre; Bucură-te, vindecarea bolilor noastre; Bucură-te, Ceea ce ești izvor de viață dătător! Condac 10 Vrând să vădești minunile cele de la izvorul tău, ai poruncit, Stăpână, lui Leon să ducă orbul în partea cea mai dinlăuntru a pădurii și să-i stingă setea cea trupească cu apă; iar cu tină să-i ungă ochii lui cei întunecați pentru ca să cunoască puterea ta și să nu fie tăinuit izvorul vindecărilor care îl dai în dar tuturor celor ce au nevoie. Pentru aceasta și noi nu tăinuim minunile și facerile tale de bine către noi, robii Tăi, ci cu mulțumire proslăvim pe Dumnezeu și cântăm: Aliluia! Icos 10 Viața noastră pământească afundată fiind în tina păcatelor, sufletul de păcate îmbolnăvit, trupul de dureri chinuit, pentru că mânia lui Dumnezeu pentru păcatele noastre ne pedepsește, către tine dar alergăm, Maica lui Dumnezeu și înaintea izvorului tău cădem, rugându-te: spală tina păcatelor, vindecă sufletele îmbolnăvite și trupurile chinuite le îndreptează, ca noi cu bucurie să strigăm ție: Bucură-te, vindecarea patimilor sufletești; Bucură-te, izbăvirea durerilor și chinurilor trupești; Bucură-te, voința cea bună a lui Dumnezeu către noi cei păcătoși; Bucură-te, adevărata îndreptare a celor ce se căiesc înaintea lui Dumnezeu, pentru păcatele lor; Bucură-te, baie care speli cugetele noastre murdare de fărădelegi; Bucură-te, Ceea ce ai născut pe Izbăvitorul care în dar curăță fărădelegile noastre; Bucură-te, că prin tine, după măsura credinței se dau vindecări; Bucură-te, mijlocitoarea bucuriei celei veșnice; Bucură-te, Ceea ce ești izvor de viață dătător! Condac 11 S-a înălțat apa izvorului tău, Curată, mai presus de ceruri, aceasta fiind hrana sufletului, miere din piatră și dăruire de mană, slobozitoare de boli și mântuitoare, pentru aceasta mulțimea credincioșilor veselindu-se, saltă cântând: Aliluia! Icos 11 Fântână izvorâtoare de viață plină de daruri dumnezeiești s-a arătat nouă preacinstit izvorul tău, Stăpână, spre băutura, sfințirea și mângâierea noastră; iar noi cu dragoste cinstindu-l și cu credință îngenunchind înaintea lui, strigăm ție: Bucură-te, chezășuitoarea mântuirii păcătoșilor; Bucură-te, vindecarea a toate neputințele; Bucură-te, Ceea ce duci rugăciunile credincioșilor Fiului tău și Dumnezeului nostru; Bucură-te, pământul făgăduinței din care ne izvorăsc toate bunătățile cerești și cele pământești; Bucură-te, Ceea ce adăpi brazdele pe care cresc mulțmile îndurărilor; Bucură-te, Ceea ce ne povătuiești pe noi către patria cerească; Bucură-te, roua florilor celor nevestejite; Bucură-te, Ceea ce ești izvor de viață dătător! Condac 12 Născătoare de Dumnezeu Fecioară, fă-ne vrednici de darurile tale și te rugăm, treci cu vederea păcatele noastre, dând tămăduire celor ce cu credință se apropie de izvorul tău și cer binecuvântare și iertare de păcate cântând: Aliluia! Icos 12 Nu cerem mai multă îndurare de la tine, Stăpână, decât precum te-ai milostivit și ai dat tuturor acelora care mai înainte de noi au ajuns la izvorul tău și au dobândit cele de folos, așa te milostivește deci și spre noi cei ce suntem cuprinși de faptele cele rele ca să te slăvim pe tine, zicând unele ca acestea: Bucură-te, nădejdea noastră în viața aceasta și după moarte; Bucură-te, cununa cea slăvită a celor ce au credință și se luptă împotriva ispitelor; Bucură-te, Ceea ce dai veșnică mântuire celor ce se ostenesc în viața călugărească; Bucură-te, Ceea ce izbăvești omenirea din foametea sufletească și trupească; Bucură-te, tare ajutătoare în războaie; Bucură-te, Ceea ce ne păzești pe noi de năvălirea altor neamuri; Bucură-te, păzitoarea celor ce călătoresc pe pământ, pe apă și prin aer; Bucură-te, comoara legii noastre creștinești; Bucură-te, că în orice vreme secetoasă cerem ajutorul tău, îl dobândim; Bucură-te, stâlp neclintit al creștinătății; Bucură-te, că prin minunile tale ai bucurat tot neamul creștinesc; Bucură-te, Ceea ce ești izvor de viață dătător! Condac 13 O, întru tot cântată Stăpână, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, izvorul cel nedeșertat al îndurărilor, noianul cel necurmat al iubirii de oameni, adâncul cel nemăsurat al bunătății, nădejdea și mântuirea tuturor creștinilor, la tine ridicăm ochii sufletelor și ai trupurilor noastre, către tine tindem mâinile noastre cele slabe și din adâncul inimii strigăm ție: Caută spre noi dintru înălțimea ta cea sfântă, vezi credința și umilința sufletului nostru, ascultă rugăciunea noastră care o facem către tine din inima noastră cea împietrită, depărtează de la noi toate nevoile, toată răutatea și toată întristarea ce vine asupra noastră, întru această vremelnică viață. Vindecă toate bolile și neputințele noastre cele sufletești și trupești, dăruiește-ne sănătate și ne izbăvește de veșnica muncă prin rugăciunile tale, ca să cântăm neîncetat: Aliluia. (3x)